… loc de joacă pentru cuvânt. serios!
bucăţi. oameni- bucăţi uitaţi în soare. ceva mai încolo, pe sub greşitele porţi ale umbrei, un câine se prelinge ca literele destrămate ale unui alfabet caraghios şi inutil. ţine în botul uscat ce a mai rămas din osul timpului. un copil al sărăciei, ca un animal cu ochii goi, trage nişte linii în nisip: cercuri tot … Read more
coborâtori din amintirile neîncepute ale nopţii. aşa ne ştiau toţi, aşa ne văzuseră, mergând unul lângă celălalt, pe pantele abrupte din cuvânt. tu mergeai cu un pas înainte, eu abia mă ţineam să nu cad, umbra ta mă atingea la răstimpuri şi niciunul dintre noi nu scotea o vorbă. pe margini, lumea se adunase ciorchini, … Read more
vom pleca amândoi: tu la un capăt de lume, eu înspre celălalt, ne vor durea oasele ultimei îmbrăţişări, ne vor vorbi cuvintele tăcute din ochi, cele care nu ni le-am spus, inutilele, ni se vor aşeza semne de legare pe mâini, pe încheieturi. vom pleca amândoi: mai întâi tu, către răsărit, mai apoi eu, în … Read more
dacă ai scris pe această temă, te rog să te înscrii aici: http://www.youtube.com/watch?v=gbra1Kil-O4&feature=share
să ne regăsim cu bine! în absenţa mea veţi găsi aici tabelele pentru cei care scriu la duzină şi la psi-luneli şi filmuleţul care vorbeşte despre noi… să fiţi bine! aveţi grijă de… noi! 🙂 http://www.youtube.com/watch?v=gbra1Kil-O4&feature=share
cerul îşi aduna norii peste noi. se întuneca în miezul zilei şi pe panglica de asfalt, de aceeaşi culoare cu norii, maşinile treceau repede, gonind spre adăposturi. lăsasem în urmă oraşul din care nu apucasem să vedem mare lucru, nici nu fusese acesta de fapt scopul călătoriei de mai bine de opt ore, dar ştiam … Read more
articol preluat de aici şi de aceea păstrat cu majusculele pe care ştiţi deja că nu le iubesc. 😀 Am asociat de când mă ştiu inocenţa cu acele mici mărgele roşii, zemoase şi dulci ale cireşului, cele care se coc la sfârşitul lui mai sau puţin înainte de marea vacanţă, podoabele acestui pom care ştie … Read more
apele urlau furioase ca nişte animale trezite din somn prea devreme. ape căzute din cer, ridicate din pământul care se supunea lor, tăcut şi între ele totul părea o lume de carton fragil, măturată de furia udă, case şi oameni, copaci şi animale îşi pieruseră rostul, rădăcinile. o maşină pluti ca o coajă de nucă, … Read more
astăzi… pisici.
căuş se-adună stelele-n fereastră şi-n gust de noapte regăseşti căpşună, un dor rostogolit, de vorbă bună se prinde-n ochi ca floarea-n glastră. petale-au nins, cireşe mari se coc şi din văpaia inimii, cascade te-or adăpa, trecând pe sub arcade vei stinge iar tăcutul nopţii joc. cărbune porţi în ochi şi albul din pagină ţi-aşteaptă arcuirea … Read more
din apele oglinzii îmi zâmbeşte adesea o fată. poartă în privire multă sensibilitate şi ţine ochii larg deschişi. atentă la tot ce este în jur şi mai cu seamă la mine. îi zâmbesc a recunoaştere: eu sunt cea care va deveni peste timp, iar ea este cea care am fost. timpul ne măsluieşte amintirile. ca … Read more
http://www.youtube.com/watch?v=-SFVeBUPo94 ce cădere de ape ne-ncape şi ce dor pe obrajii aprinşi parcă-s ninşi de dorul ce mă ţine aproape ce ardere de apă în neştire mă ţine captivă la tine, şi strig bine, bine.. dar îmi plouă pe fire pe sticla ce udă cuvântul privirea te cheamă, te prinde şi steaua te vinde, când … Read more
julieta şedea plictisită pe balcon, neatinsă de forfota veronei, cu chipul palid, ca o begonie ofilită, pe care îi apăruseră de iritare blânde roşii. motivul era un bilet pe care îl ţinea mototolit în mâna mică, bombănind în sinea ei. doica bătrână apăru ţinând cu grijă tava de argint pe care râdeau câţiva biscuiţi şi … Read more
apărut în urmă cu mult timp, doi ani şi mai bine, astăzi vă reamintesc acest text…. şerpuitoare, lungi, sinuoase. panglici de asfalt ce leagă şi dezleagă o lume de alta, oameni, cuvinte, gânduri, case, chiar şi copacii gândurilor mele sunt legaţi cu o panglică gri. şi cu zile care nu ne cunosc, nu ne mai … Read more
mai întâi au venit niște cai. hai, hai! – nechezau în visul meu albit de spaimă. murgi, sălbatici, ei mă ademeneau în adâncul pădurii de argint cu galopul lor năvalnic. teamă mi-a fost, teamă mi-a trecut ca un arcuș peste inimă că am să cobor ca o ancoră, ca o piatră grea în abis, fără … Read more
tu spui: m-am născut pe o coardă de vânt. și sun. dar cine să vadă ochii tăi în singurătate, cine să îți știe glasul cald, ca o îmbrățișare? tu spui: ești frumoasă când îmi lași urme de ruj pe cămașă. dar cine să știe gura ta când alungi, cu degete moi, ca de apă, zâmbetul? … Read more