din apele oglinzii îmi zâmbeşte adesea o fată. poartă în privire multă sensibilitate şi ţine ochii larg deschişi. atentă la tot ce este în jur şi mai cu seamă la mine. îi zâmbesc a recunoaştere: eu sunt cea care va deveni peste timp, iar ea este cea care am fost. timpul ne măsluieşte amintirile.
ca să ajungă până la mine, ea trece adesea prin vămi care o lasă mai mereu săracă pentru că plata trecerii este întotdeauna mare, câte un vis la un pas de împlinire, căruia trebuie să-i dezlege nodul, eliberându-l. visul o va aştepta la întoarcere, aproape uscat, bolnav de absenţa ei.
în spatele meu, ca un abur, stă şi zâmbeşte spre noi o femeie cu părul alb şi ochii calzi, luminaţi de o taină. ea ne recunoaşte: suntem amândouă ceea ce ea a fost cândva, purtăm fiecare semn al aceluiaşi vis al ei la tâmplă şi incertitudinea că vom deveni forma ei concretă. timpul ne deformează zâmbetul.
ţin ziua de ieri în mâna dreaptă şi pe cea de ieri mi-s promisiunile lui mâine. dar pe suprafaţa argintată a oglinzii un singur chip îmi zâmbeşte: al meu.
spune-mi că mă recunoşti, timpule!
carmen, postările mele sunt întotdeauna programate pentru ora 00.02. iar de scris… sunt de-a valma. textul de astăzi a văzut cerneala undeva prin marte sau aprilie.
excepții sunt duzina și joaca de luni care sunt scrise întotdeauna după ce inventez provocările, desigur.
😆 rata, uite exemplu… pentru luni scrisesem două povestioare care vor apărea mai încolo, altfel, rescrise, pentru că ideile mi s-au părut a avea nevoie de șlefuiri. din acest motiv poezia care a apărut a fost scrisă duminică seara, puțin înainte de apariție.
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=6t949ErrEfo
Monday
Restate my assumptions
Heaven and hell
Do not exist
Tuesday
Restate my assumptions
If you die you do so
At your own risk
Into the heart of darkness
Beyond the point of no return
Wednesday
Restate my assumptions
Beauty is not
The same thing as youth
Thursday
Restate my assumptions
Only one thing beautiful
That’s the truth
Into the heart of darkness
Beyond the point of no return
What the fuck is happening?
Where has everybody gone?
What the hell is going on?
There is nothing as frightening as being alone
Friday
Restate my assumptions
The writer writes for himself
Not for you
Saturday
Restate my assumptions
A song is not a song
Until it’s listened to
Minunate gânduri, dragă Psi!
Apele oglinzii, adânci ca un lac de munte.. Iar timpul ăsta, se tot joacă cu imaginea din oglindă, făcând mereu schimbări ce ne uimesc.
Îţi doresc o zi cât mai frumoasă!
eu cred ca ne recunoaste timpul si mai cred ca se amuza copios cand ne vede grimasele in oglinda
. seara faina…
Ahaaaa… deci asta e secretul?! buun.. de acum scriu si las la dospit si eu
“the writer writes for himself”.. aşa spuneam şi eu, dar mai aveam totuşi o umbră de îndoială pentru că alţii spuneau că nu e aşa. mulţumesc draga mea, mulţumesc.
carmen, se poate spune şi aşa, deşi revin mult prea rar asupra ceea ce am scris. dacă de prima dată nu s-a aşezat pe placul meu se dă uitării.
mulumesc, alex. chiar dacă plouă şi sunt coduri colorate, la fel îţi doresc şi eu, ţie.
în suflet, gabi, în suflete este!
da, da, geanina, şi eu cred că ne recunoaşte.
nu, simona, nu e un secret… tu scrie… o faci bine.