cerul îşi aduna norii peste noi. se întuneca în miezul zilei şi pe panglica de asfalt, de aceeaşi culoare cu norii, maşinile treceau repede, gonind spre adăposturi.
lăsasem în urmă oraşul din care nu apucasem să vedem mare lucru, nici nu fusese acesta de fapt scopul călătoriei de mai bine de opt ore, dar ştiam că vom reveni. poate atunci vom privi pe îndelete catedrala simbol, teatrul, valurile de porumbei pe sub care trecusem grăbiţi, soarele, parcul plin de verde greu şi lemnos, bega cea tulbure de sub poduri. acum treceam printre norii grei de apă sau deodată cu ei şi undeva, în faţa noastră, mirosea a furtună. ploaia ne-a ajuns. pe geamul maşinii au aparut la început mărunt, apoi tot mai greu şiragul de mărgele sparte, de apă. tăceam.
târziu, printre norii întunecaţi, ca de sub o plapumă dezvelindu-se, curcubeul şi-a lăsat de-o parte şi de cealaltă a noastră arcul coapsei sale, râzând. şi i-am răspuns la rându-ne cu zâmbet, cu uimire, trecând pe sub el ca pe sub porţile raiului.
încă ploua când am auzit ca prin vis vocea tatei:
– de unde bei apă, curcubeule?
– din suflet, tată!- i-aş fi răspuns, dar boabe de ploaie nouă îmi tiveau sufletul.
Frumos curcubeul tău!
)
(Eu trag chiulul azi – în toată agitaţia cu lansarea am rămas iar în urmă cu traducerile.
ştiu, vero… să fii bine. şi eu voi lipsi de-acum…
pe mine mă întrebi, rata? eu pun șapca pe-o ureche și o întind către soare!
asa mi se facu un dor de curcubeu! mi-ar placea sa-l intalnesc…
. zi faina psic…
Cat de frumos si ce splendoare de curcubee am gasit la tine pisicel
curcubeu reflectat pe asfalt? astza da! psi-luneală.
serios vorbind, mi-a plăcut tare mult; mai ales dialogul de la sfîrşit…
Superb curcubeu…
tibi, dialogul a avut loc în realitate, de curând.
ops:
mulţumesc, dor.
sărumâna, sim.
Minunat curcubeu ! Din suflet !
din real, carmen. de data aceasta nu mi-am imaginat nimic.
despre curcubeu mi-a venit si mie sa scriu pentru ca mai apoi sa descopar tema de luni si sa vin top-top sa ma inscriu si eu cu poza mea mirifica
foarte bine ai făcut, te-am citit şi admirat deja, kadia!
Un curcubeu, in sufletul tau.
am avut senzatia ca povestesti ceva real, citind si comentariile m-am convins… dar oricum si realitatea o povestesti la fel de frumos,fiindca frumos e sufletul tau… si… am inteles ca pleci la soare, la mare… deci asteptam noutati de pe nisipurile albe… sa-ti fie bine, sa te bucuri si sa ne aduci noua cate-o bucatica din bucuria ta
mulţumesc, frumos, altcersenin. sper că vei scrie, cât voi fi plecată… duzinile vor apărea chiar şi în absenţa mea.
am să vă aduc câte un strop de soare.
Ce instinct ai tu, psi! Nu se poate asocia cu nimeni curcubeul ci doar cu… Tatal caci curcubeul e simbolul legamantului intre Tatal ceresc si pamant, legamant prin care El ne promite ca nu ne va pierde NICIODATA prin potop!
Felicitari!
Daca pleci fie ca Domnul sa-ti trimita ingeri pazitori ca lui Tobie, fata draga!