… loc de joacă pentru cuvânt. serios!
mistborn, vă aduc astăzi o nouă poveste semnată de brandon sanderson, deși, cronologic vorbind, ea a apărut înainte de calea regilor. și spun poveste pentru că mi s-ar părea mult prea pretențios recenzie, câtă vreme eu sunt doar un simplu cititor pentru care fantasy rămâne unul dintre genurile preferate. așa cum spuneam și despre way of kings, … Read more
curge veacul ăsta schinguit de sens ca un nor de ceață trist, ambivalent cade ca o piatră peste ochi și gură, cade ca o moarte cu gust de cianură saltimbanci de ceară suntem. și tacit așteptăm să moară moartea la zenit când visăm la stele cu chip de țărână și ne trece viața mustind de rugină … Read more
câte tăceri se-ascund sub cer nătâng și câte începuturi plâng și-arzând câte lumini te cheamă și te vând când moare iarna asta pe pământ. câte-ntâmplări mai fumegă pe zări și câte stele-flori ți-s pe mirări când colbul tâmplei se preface-n nori și când mai plouă alb, ninsori. când moare iarna asta pe pământ și începuturile … Read more
brașov. căldarea de lumină sub veghea tăcută a cetății. leagănul din care s-au ridicat oameni, istorii, povești, legende. cetățile orașului veghind viața care curge prin aceste locuri din vremuri îndepărtate. o nouă poveste de acasă, acel acasă al meu pe care vi l-am promis povestit ca o recunoaștere pentru unii și ca o ademenire pentru cei … Read more
o zi perfectă este atunci când reușești să faci ceva pe placul sufletului tău. un weekend perfect este acela în care, orice vei fi făcut, îți aduce bucurie sufletească. eu așa cred. și, de o bucată de vreme, exersez weekend-ul offline, departe de blog și de rețelele de socializare, printre andrele și croșete, stilouri și … Read more
dezleagă-mi luna. mai sus de genunchi este un nod, mai jos de tâmplă stă o mirare, rotundă ca un măr de lumină. dezleagă-mi luna, înainte să trec spre dimineaţă, cât mă bucură şi nu doare noaptea urcată pe eşafod, noaptea cu ielele ei ca nişte vorbe cu coadă. dezleagă-mi luna, înainte să adorm, să nu … Read more
pe strada sitei din brașov, oricine din oraș știe și îți poate spune, se află o casă mare, luminoasă, numită hospice– casa speranței, locul unde, de mai bine de 24 de ani, oameni cu suflete mari, acordă în mod gratuit, indiferent de venituri, mediul din care provin și de orice alte criterii (cu excepția celor … Read more
când vulturii trec prin sângele meu, când se adună norii în iadeșul nopții, când tulbură vântul oboseala aceasta cu chip de zâmbet sau rânjet. când vulturii trec prin inima mea, bucăți sfâșiate de vis fluturând, când mătură vântul mirarea aceasta cu chip de copil sau de plânset. când vulturii trec pe sub coaste urlând ca într-o … Read more
apărută în toamna trecută, calea regilor a lui brandon sanderson a fost cu certitudine una dintre cele mai așteptate cărți ale canadianului făuritor de lumi, așa cum îl numise recent și mihaela, în recenzia ei la ultimul imperiu, carte la care trudesc și eu de ieri. dincolo de faptul că sunt scrise de același autor, calea regilor … Read more
scrie-mi de trei ori pe zi că mă iubeşti, că mă vrei, că îţi curg apele după mine, apoi trimite în neant toate temerile tale: spaima că nu te văd, teama că nu te recunosc, foamea că nu-ţi mai ajung scrie-mi de trei ori pe zi eu am să vin în fiecare noapte și de … Read more
prin porţi, cenuşă, prin gând, cătuşă, prin dor, ţepuşă şi-un înger la uşă. prin noapte, păpuşă, prin mov, brânduşă, prin mine, mănuşă şi-un înger la uşă. apoi vor veni stelele, ielele, zilele. s-aducă mănuşă cu chip de păpuşă şi-n gândul cătuşă un dor plânge-n uşă în braţe cenuşă în gând nuieluşă de-alun şi brânduşă şi-un … Read more
ne-am pus sufletele în palme și lumina a devenit cântec de neoprit. ne-am atins corzile sufletelor cu șoapte noi, ca și cum ne regăsiserăm cu mirare după lungul drum spre sine. întâmplari s-au rostogolit pe drumurile noastre ca niște mărgele, colorând zâmbetele timide. nimic nu mai era la fel și totul devenise un șir nou … Read more
este luni, ianuarie în inima mea. o absență de zăpadă mult prea mult repetată, o căutare fără rost și cumva vinovată, când altă luni, de ianuarie coboară în palma mea. este iarăși luni, ianuarie pe tâmpla grea globuri de aur se plâng pe genunchi când coboară tăceri,împletite rotund, este luni și ianuarie în viața mea. … Read more
se mărmuie noaptea la mine și tot aștept să apari, mă întreb dacă cine, dacă anii aceștia fugari te-au ajuns sau mai bine dacă zâmbetul tău amărui și căprui, mai vorbește de mine. se mărmuie ochii, privind în zadar și hoinar se-ascunde în palmele goale doar vântul ce mare, rotund și nimic mi-e cuvântul și … Read more
gânduri de început: această postare este o joacă. axiomele și adevărurile general valabile sunt departe de felul meu de a fi. iubește-te mai mult. ești tot ceea ce ai. timpul este o invenție. trecerea goală a anilor ar trebui să doară, nicidecum să bucure. fiecare gând frumos merită să rămână scris, fiecare gând rău merită … Read more
era decembrie în calendar. îmi amintesc asta foarte bine. puneam scrisori pe pervazul înghețat și mă rugam să le găsești, să ajungă la tine. eu tremuram și tu râdeai. – spune-mi despre tine, te rog. uite, nici măcar nu ştiu când eşti născut! – când se coc strugurii în mustul cel nou… – septembrie! – … Read more