-
gânduri de început: această postare este o joacă. axiomele și adevărurile general valabile sunt departe de felul meu de a fi.
-
iubește-te mai mult. ești tot ceea ce ai.
- timpul este o invenție. trecerea goală a anilor ar trebui să doară, nicidecum să bucure.
- fiecare gând frumos merită să rămână scris, fiecare gând rău merită dat vântului.
- cuvintele scrise sunt un fel de strigăt în furtună. de auzit te aud doar cei care îți cunosc glasul. mai ales atunci când taci.
- prietenia este cea mai frumoasă formă de iubire. comunicarea este cu totul altceva. ca și empatia, socializarea, amiciția. ”virtual friend” este un soi de balon de săpun.
- cine ești tu? câteodată descoperi printre gânduri cât de puțin te cunoști de fapt. cum ar putea să știe de tine cei care trăiesc printre gândurile lor, în lumea lor?
- a scrie este o formă de vindecare, mai mult sau mai puțin conștientă. când scrisul arde, se naște literatura.
- tot ceea ce ești tu poate fi de folos cuiva, la un moment dat și poate fi inutil, altcuiva. acceptă asta, zâmbește.
- numai din gânduri este cam greu să faci ceva. mai trebuie să te ridici și de pe canapea.
- zâmbetul este cel mai frumos și mai sincer compliment. când este însoțit de îmbrățișare, are gust de măr copt din poveștile copilăriei: este dar. când apar vorbele, mai miroase pe alocuri a minciună.
- fiecare om are nevoie de povești. fiecare povestitor coase visuri unele de celelalte. cel care le citește își ia ceea ce are nevoie, doar o bucată din întreaga poveste, oricât de bine ar fi scrisă.
- chiar dacă suntem repetiții imperfecte ale aceleiași rețete (carne, apă, oase, sânge) rămânem totuși atât de diferiți. și este bine așa, probabil că ne-am plictisi groaznic în asemănare.
- oamenii cei mai puternici sunt în realitate foarte sensibili. am învățat asta în timp. e de-ajuns să-i privești în ochi. dacă te lasă.
- egal îți ești doar ție. curios că numai uneori.
- binele și răul sunt relative. și sunt indisolubil legate între ele. ni se tot repetă și noi ne încăpățânăm să vedem exact pe dos, ca niște dezlegări.
- tot ceea ce primești de la viață are un preț. ca și ceea ce faci. când vine scadența, fii dispus să plătești prețul.
- oamenii care vin în viața ta au ceva de dat și ceva de luat. apoi pleacă. la fel faci și tu pe drumul tău. frumos ar fi ca la final să ne spunem: mulțumesc.
- când ceva te deranjează la cei din jur înseamnă că te afli în compania nepotrivită. pleacă.
- dacă ceva trebuie făcut, atunci trebuie făcut bine. cum? vei afla numai făcând. poți, o poți face.
- îmi plac oamenii care știu că scriu bine. pentru că realizează când încep să scrie prost.
- fiecare dintre noi suntem suma faptelor noastre, a gândurilor noastre, a cuvintelor scrise, a vorbelor rostite. oare de ce ne-om mira dacă ceilalți ne privesc strâmb? a, știu, uneori sunt o acritură.
- privitul în grădina altuia este un sport care mă enervează suficient de mult încât să mă cocoț pe stânci.
- îmi plac oamenii. dacă se află la distanța potrivită.
- pentru unii oameni ești tot ceea ce poate fi mai bun: prieten, tovarăș, iubit, rudă. orice ai face. pentru unii oameni ești tot ceea ce poate fi mai rău, oricât te-ai chinui să le demonstrezi contrariul. întrebarea ar fi dacă merită.
- începe ziua cu un gând nou. începe săptămâna încercând ceva nou, diferit de ceea ce ai mai făcut, citind ceva diferit. și continuă să faci bine ceea ce știi deja că este bine, în felul tău.
- dacă un om zâmbește când te privește, aceasta poate fi din cauză că este… politicos.
- simțul umorului ar trebui să fie ingredientul nelipsit din tot ce facem. până la urmă lucrurile par mai ușoare dacă știm să râdem, chiar și de noi înșine.
- vorbele de duh (pe feisbuc sunt cunoscute drept poptămășuiri) sunt gânduri pe care le avem de fapt cu toții, doar că unii le reașează într-un înveliș mai poleit. cei care știu să-și așeze gândurile, evită tiparele acestea.
- faptul că ai o părere este egal cu a deține un adevăr? mai mereu mi se învârte gândul acesta în cap: când și dacă o părere devine adevăr?
- îmi plac teribil de mult prietenii mei. știu fără să le spun, înțeleg fără să le desenez și au cu toții două mari calități: simț al umorului și sinceritate.
- spune-mi cu cine te însoțești se traduce prin aceea că … eu umblu de una singură.
- fă-ți ordine în gânduri în fiecare zi. pe cele care merită să le păstrezi, le poți scrie. pe celelalte le vei uita oricum.
-
dacă ai ajuns cu cititul până aici, înseamnă că ai ceva răbdare. gânduri, da?
- prefer cărțile oricărui film, oricât de bun ar fi el. cumva, între imaginația mea și viziunea regizorală este mereu un soi de conflict. ori, poate că percepția mea vizuală este deficitară.
- am renunțat de multă vreme să cred în horoscop. aș fi riscat să mă îndrăgostesc mai mult decât îmi permitea starea civilă.
- oamenii au inventat unitățile de măsură și aparatele de măsură ca să ordoneze cumva ce ne înconjoară. apoi totul s-a transformat într-o harababură.
- educația prin constrângere, așa cum ne-a fost și ne mai este servită, mi se pare printre altele un atentat la liberul arbitru. de ce m-ar interesa, de pildă, când și cât a trăit un domnitor pe care unii cronicari l-au proslăvit și alții l-au denigrat? de ce m-ar interesa, ca viitor economist, la câți centimetri se sapă șanțul pentru a planta nu-știu-ce-inutilă
buruianăcultură agricolă? - oprește-te o clipă din ceea ce faci și privește în jur. bucuriile mari vin de obicei din gesturi mărunte, din lucruri ce par banale la început.
- gândurile se schimbă în preajma oamenilor potriviți. ți-am mai spus să le scrii? mai spun o dată.
- mă tem de site-urile colective tot atât de mult cât mă tem de concursurile cu spirit de turmă. am certitudinea că dărâmă individualitatea. și frumosul din noi, acela care ne diferențiază.
- sunt mai degrabă misogină, dar am întâlnit și bărbați proști, fără îndoială.
- de-ar fi să o iau de la capăt aș face aceleași greșeli, aceleași alegeri. poate că aș zâmbi mai mult și m-aș ierta mai ușor.
- îmi place să fiu sinceră. cu explicații.
- cea mai mare calitate a mea? am voluptatea singurătății. și garduri înalte, dada.
- dezamăgirile vin din așteptări. iar așteptările din nesiguranțe. cred că da…
- dacă ar fi să alegi între a scrie bine și a scrie prost, eu aș alege să scriu oricum. în fond sunt atât de rare scânteile!
gânduri de final: această postare este o joacă. axiomele și adevărurile general valabile sunt departe de felul meu de a fi. îmi iubesc libertatea, atâta câtă este și așa aparentă cum este. cumva mă mir că am reușit să scriu despre nimic în peste o mie de cuvinte. o mie o sută și douăzeci și șase, adică.
sursa foto: salome
În clipa asta mă gîndesc de unde să scot un condensator de 1000µF/16V ca să-i repar monitorul lui Dănuţ.
Şi mă mai gîndesc dacă să te trag de mînecă pentru lipsa unui ‘d’ la punctul 8.
Şi mă mai gîndesc ce să-i mai dau Pacostei de mîncare, că refuză tot ce am momentan disponibil.
Şi mă mai gîndesc că nu te interesează prostiile mele aşa că ar trebui să mă opresc din enumerare. Am să-ţi urez, în schimb, la mulţi gînzi frumoşi!
amu, dragoș, m-am uitat de trei ori și tot chiorală! mulțam de mânecuțire și de urare.
lui pacostel lasă-i timp de gândire. de nu vrea și nu vrea… samănă cu a mea.
Hehe, păi degeaba ajunsei io bau-bau prin virtual?! Ochiu vede, mintea ţipă, deş’tu scrie. Şi uite aşa se umple frigideru’ de carne!
Ăsta micu’ e un complex de ciudăţenii. Cred că e(ra) îndrăgostit de “căţeaua Duracell” care de mai bine de o săptămînă lipseşte în mod suspect. Cam de atunci e apatic şi mănîncă în doru’ lelii, dacă. Se plimbă pe uşi/geam de zici că aşteaptă depeşă din Australia. Mi-a albit barba mai rău decît în filmuleţu’ cu urările!
Maya o fi mai mult răsfăţată, că de îndrăgostire nu cred că poate fi vorba.
Citind-o p-a 38-a, mi-am adus aminte de “cultura generala – moft sau necesitate” si de polemica generata 😆
In rest, te vad muncita de ginduri si munca nu-i una din dragostele mele, asa ca as lua o pauza, de-as fi tu 😆
sunt în pauză, papi! postarea asta a fo’ scrisă mai demult, pe bucățele. acum mă uit cum ninje…
cum știi deja și-am mai spus, dragoș, eu mulțumesc când vezi ceea ce îmi scapă mie. dar recunosc că ieri m-am abținut să spun cuiva că repetase greșit un cuvânt. fix din motivele pe care le știi.
Păi da, ştiu. Şi eu la fel, de-o vreme. Excepţie unde merită şi unde se înţelege corect gestul.
am înțeles. așa fac și eu.