prin porţi, cenuşă,
prin gând, cătuşă,
prin dor, ţepuşă
şi-un înger la uşă.
prin noapte, păpuşă,
prin mov, brânduşă,
prin mine, mănuşă
şi-un înger la uşă.
apoi vor veni stelele,
ielele,
zilele.
s-aducă mănuşă
cu chip de păpuşă
şi-n gândul cătuşă
un dor plânge-n uşă
în braţe cenuşă
în gând nuieluşă
de-alun şi brânduşă
şi-un înger la uşă.
stelele, ielele, nopţile.
Vai cât de mult îmi place!! Vreau să o învăţ!
Curge… curge… ca viaţa.
din somn te deşteaptă!
un înger aşteaptă
să vezi calea dreaptă.
treaptă…
treaptă…
treaptă…
bine că poți, potecuță. eu am și uitat-o!
dadada, dragoș!
e catifea, nu poezie. Muzică nu text. ușă/ușă/ușă/ele/ele/ele/ușă/ușă/ușă
veselă și colorată. Mi-o dai mie?
și-o dau, sava, a ta să fie! și să știi că mai am de-astea. și că eu cred că poezia trebuie să îndeplinească doo condiții: să fie rotundă și să aibă muzicalitate. (de-aceea avem rimă, ritm, iambi, trohei…
Nu știu de ce nu am primit comentariul tău. Și nu știam că e a mea. Mulțumesc!!!!
Da, știu toată teoria… fusăi profă de română la un punct
Dar dacă nu are acel „je ne sais quoi”, poa’ să fie lustruită cu fundiță… din partea mea. Mie trebuie să-mi sune și să-mi spună și multe, multe…. complicat.