şi dacă tac…
peste ochiul lui ieri
colorat cu iluzia lui altceva,
printre toate acele secunde
ce nu ne mai recunosc
deşi totul pare la fel,
zâmbet sfâşiat peste lume.
şi dacă spun…
dinspre ochiul lui ieri
nimic nu mai rămâne,
verb la timpul trecut,
izvor secat de vlagă,
zâmbet zidit în greşeli.
şi dacă vin…
fiecare inimă îşi merită bătaia,
iar lacrima un alt curs,
parcă în aparenţă ciudat
ca o desprindere.
astăzi aş vrea de la tine
să nu mă uiţi.
sursa foto: salome
şi dacă…
nimic.
totul a curs ciudat
şi dacă…altceva,
o lume în secunde,
peste greşeli,
cu izvor în trecut
care merită un alt fel de-a tăcea, de-a spune, de-a veni.
ciudat… in cateva secunde nu am mai simtit nici un fel de remuscare…un izvor de liniste incepea sa se reverse peste miile de greseli care apartineau de trecut…nu merita sa dau curs remuscarilor pt o lume care nu da altceva decat critica… nimic nu imi da speranta mai multa decat zambetul unui copil nou-nascut…
secundele,peste altceva,
un fel de lume
cu izvorul in nimicul trecutului,
greseli perfecte care merita si ele un curs imperfect…
…si oricat de ciudat ar fi,
nu am fost niciodata responsabil
de cromozomul suplimentar-> care are chip subnutrit, de secunda,
pus in tine ca o granita de fier
pe sub care iti imbratisez cu veacurile inima.
peste aaaltceva,
secundele unui fel hexagonal de lume
cu fagurele in trecutul nimicului,
caci nimicul capatase un timp gresit,
curgand ca un reflux inapoi la mine
pe sub granita de fier care-ti
inconjoara cromozomul lipsa…
… izolat in gama Sol.
„fiecare inimă îşi merită bătaia,
iar lacrima un alt curs,„..doar că lacrima are mereu drumul inimii..
Cu mare drag te citesc!
1. am şters al doi-lea tabel. era o eroare, mulţam.
2. imaginea este un gif, deci nu se opreşte, iar ca specie, pentru că imaginea este alb negru nu ştiu dacă nu este o bengali. ele arată astfel. sau egyptian mau, unele dintre ele…
3. trimite-le la mine, dana. le scriem şi le şlefuim. lacrimile sunt exprimarea unei emoţii… este bine că sunt!
sărumâna, gina. am revenit şi eu de pe drumuri şi abia aştept să reiau firul blogurilor.
şi de-a rămâne, nu? felicitări pentru premiu: îl meriţi cu prisosinţă. şi mă bucur că vine din braşov.
Ochiul de ieri poate vedea azi?
Eu promit sa nu te uit! Nici nu am cum?
Imi intra in minte toate super metaforele tale!
“şi dacă tac…”
dacă taci,
să scrii –
ca să ne-aduci
în ochi
lacrimi de încântare
Ultimul pas: a veni; peste a tăcea – a simți…
exact, lili3d, exact! mulţumesc!
nu am niciun gând să renunţ la scris, vero. şi ştim amândouă că este aşa.
muză să fie, că tastele aşteaptă cuminţi.
sincer nu, scopio. ochiul de ieri rămâne în ieri. peste uitare nu poţi să aduci altă legare.
secundele tale au gust de vin,
cum stăm amândoi pe marginea nopţii
tu mă chemi,
eu scutur pletele a negare,
dar vin de fiecare dată
ca să nu uit,
ca să nu plec de tot
din îmbrăţişarea ta.
vina mea este că mi-e sete,
a ta că ştii să adapi
sufletul care te recunoaşte
în imperfecţiunea ta.
şi nu, nu îmi place vinul,
dar mă ademeneşte gura ta
storcând zeama cuvintelor
până dincolo de roşu.
oricum eu trebuie sa ma contrôlez caci asa de bune sunt apropierile tale de cuvinte incat nu le uit si am tendinta sa le folosesc! Va trebui sa cer autorizatie de utilizare
cita, ia drept ceea ce sunt cuvintele mele: un dar. dacă îţi sunt de folos, aşa să le fie rostul.
Ai fost tristă ?
„ zâmbet sfâşiat peste lume.
şi dacă spun…
dinspre ochiul lui ieri
nimic nu mai rămâne,
verb la timpul trecut,
izvor secat de vlagă,
zâmbet zidit în greşeli.”
nu, n-am fost, carmen. şi de-aş fi fost tot nu recunoşteam…