ea aduse, asemeni lebedelor graţioase,
în prim planul visului,
ochii ei tiviţi cu rouă,
gura ei de floare albă.
el zâmbi atins de sfiala ei
în tot ce avea mai pur.
ochii lui blânzi desenau
catifea şi văpăi.
ea veni dinspre copacii înalţi,
uluitorii,
cu şoldurile legate în faldul dorinţei.
pletele lui atinseră vântul
şi în înfiorarea aceea de o clipă
el era cel dintâi şi ultimul.
ea prinse tăcerea în ochii ei mari.
ca prin dor şi ascuns, piciorul lui stâng
desena filigranuri,
tuşe pe pânzele neuitării,
palimpsest de neşters peste suflet.
dincolo de gratii, setea lui sălbatică,
dincolo de zâmbet, numai inima, zvâcnet.
dincolo de ochii aceloraşi lumini
chipul lui se schimba mereu,
devenea înalt şi prelung
abolind neajunsuri,
devenea aspru şi adânc
ca un cântec irlandez de dincolo
de ploile sfântului patrick,
mirosea a mizantrop şi a petrol,
a biet proctor în faţa tinerelor goale,
devenind carne şi sânge,
altul, altul
mereu altul şi acelaşi,
profund până dincolo de simţire,
emoţie dincolo de patimă,
patimă mereu aceeaşi.
ea veni. se aşeză cuminte în fotoliu
cu gesturile acelea sfios-curioase.
el trecu dinspre ochiul de lumină
pe pânza aceea imens de albă,
vocea lui şoptea, vorbea, striga mai departe,
chipul lui îşi schimba conturul,
epoca, numele, tonul vocii.
doar ochi, ochii lui străluceau.
cineva aprinse lumina.
chipul lui se topi de dincolo de alb,
zâmbetul lui vorbea despre mâine.
un alt personaj
sau acelaşi,
din acelaşi suflet zidit,
dincolo de perfecţiune
se numise archer, proctor, plainview, nathaniel, christy, lincoln, conlon… în miezul a tot era el. daniel day lewis.
scriere contracronometru, simultană pe o temă dată. joacă de doi ajunsă la a treia ediţie alături de acelaşi… road! 
şi fug repede să văd ce a scris el despre actorul nostru favorit.
Recitesc a treia oară poemul ăsta superb, iar ne-am completat, tu l-ai poetizat în timp ce eu l-am înghesuit contracronometru într-un eseu. Facem echipă bună!
Ador să citesc cuvinte despre Daniel Day-Lewis.
Your name is…LUDIC.
http://www.youtube.com/watch?v=lz9xygnjvIc
vreau sa citesc ceva din care sa nu se inteleaga nimic.
o carte scrisă în arabă, poate?
de fapt nu, tu şi de-astea ştii. mai bine în egipteana aceea de prin lumile dispărute. 
o carte scrisa de umbra unui inger decazut
pe apele lacului luna
pălise galben la vederea ei,
a fetei cu genunchii mici
şi ochi de căprioară,
înfăşurată blând,
nespus,
în calda linişte pe care
trupul ei gol o umplea.
ochii lui ardeau.
o aripă se frânse
prevestind făr de-un cuvânt
încătuşarea.
inchipuit ingropat in pietre avand imaginatia transformata in marioneta
el îi dăruise numele lui,
toate averile,
cele scrise pe hârtie,
cele din suflet,
neştiutele.
nu-i foloseau.
dincolo de gratii,
adevărul ca o pasăre oarbă,
adormise.
pe lespezi uitate
luna coboară.
cei patru respiră liber
pentru prima dată.
purta pe umeri un acoperamant de fum, lasand sa se vada aripile negre ale unei vieti incolore
el era înalt şi aproape tăcut,
sub faldurile unei neputinţe
pe care prea mulţi i-o strigaseră
ca pe un blestem.
dar în cuşca lui de oase,
niciodată trezite,
gândurile nu fuseseră oprite.
uneori e de-ajuns de un zvâcnet,
uneori frumosul se naşte
din tresărirea unui singur picior.
pe sub porţi cu rotile,
viaţa curge năvalnic.
culorile ei miros a zâmbet.
fum?
pelerină de teamă învinsă.
imaginile din memoria lui erau bucati furate din peisajul realitatii si era pedepsit sa ramana captiv intre zidurile timpului
america s-a născut pe străzi! aşa ţi-ar spune oricine ştie povestea măcelarului, dar mie mi-e dor întotdeauna de nathaniel.
şi mai ştiu că prea multe femei alungă întotdeauna muza, chiar dacă italienii cred altceva.
unic actor al unui scenariu scris in fata unei oglinzi agatate pe peretele unei cochilii intortocheate
şi dincolo de toate acestea un sărut,
dincolo de toate acestea o lacrimă
dincolo de lacrimă şi de sărut,
în dansul de iele sălbatice
emoţii şi sentimente,
spirală,
melc ascendent pe teptele romei
căci inima nu ştie de reguli
şi nici de oprelişti.
ea bate.
isi putea tine, totusi, gandul intins de-a lungul unui coridor pornit din stancile pe care corpul sau zacea chrcit, avand aripile inmuiate in apa nelinistita
eu am să mă opresc aici
mi-s vorbele prea mici
şi amintirile puţine
îţi mulţumesc arabule
fii bine,
în calea ta de peste dune
pisica îţi aduce gânduri bune.
iar de am dezlegat şarada
vreunui film uitat cândva
e poate numai vina ta…