despre oameni şi poveştile lor

“bloggerii s-au săturat să fie iepuraşii care aleargă înaintea ogarului! unii am renunţat să fim iepuraşii altora.” aşa se încheie comentariul meu lăsat acum câteva zile la articolul lui tudor despre retragerea finaliştilor din concursul catchy şi îmi amintesc că văzusem cândva, la televizor- curios cum se dezleagă amintirile- un reportaj despre cursele de ogari, acelea … Read more

se ştiau de multă vreme. mici gesturi îi legaseră într-un anumel fel şi îşi ridicaseră o lume a lor în care nu mai încăpea nimeni. şoapte. linişte. necuvinte. împreună erau un amestec de contraste pe care nimic nu le-ar fi adus alături, dar ea îşi amintea zâmbind, îşi amintea şi el, toate acele frânturi de … Read more

nu mi-aş fi dorit niciodată ca în sâmbetele noastre de joacă şi de cuvânt să scriu aşa ceva despre unul de-ai noştri, căci conu virusache cum îl numeam adesea, era unul de-ai noştri, din vechea gardă a duzinarilor, aceia care, atât de puţini la început, în urmă cu aproape trei ani, porneam acest carusel de cuvinte. … Read more

– topoare, să aducem topoare! – ar merge şi o sapă… – he, he, n-o să vie, eu ştiu de ce! (în mod normal ar fi fără semnul exclamării. economie de caractere, nu mai contează de ce acum) spectacolul acesta întreg are un gust ciudat, aproape oribil, de parcă s-ar fi învechit replicile de atâta nerostire. … Read more

umblă nestingherită prin virtualia o vorbă rece ca un vânt de toamnă, cum că ăi de scriu fără majuscule pe bloage nu ştiu ce-i aia respect faţă de formă şi că, oricum ar da-o, nu cunosc regulile sfintei grămăticii, aşa că ceea ce scriu ei este un ambalaj prost pentru un conţinut asemenea. oare se … Read more

se trezise cu gustul soarelui pe gura întredeschisă, înfăşurat încă în aburul visului care îl aştepta de o vreme ca un căţel jucăuş, ascuns parcă după coşul acela mare în care el, soarele, se ghemuia a somn în fiecare seară. de dincolo de perdele, în ziua cea nouă, i se părea că mai aude o chemare … Read more

sursa foto: salome este atât de multă linişte între noi. balansul sălbatic al lui înainte şi înapoi este atât de mult alb că doare şi nicio mirare. este o mână întinsă a recunoaştere vorbele rostogolind cuvântul în eter este un dor şi un zâmbet stingher poate o floare. îţi mulţumesc paporniţel pentru zâmbet, pentru orele … Read more

calea către cunoaştere trece totdeauna prin valea îndoielilor noastre şi a întrebărilor care scot sufletul altfel ţinut în întuneric. deşi par adesea cumplite şi grele, piroanele care ţin sufletul captiv în neştiinţă sunt numai temeri mărunte şi spaime cum că dincolo de nerostitele întrebări nu ar fi nimic de aflat şi, poate, nicio eliberare. dincolo de apele îndoielii însă, sufletul … Read more

atunci când vine vorba despre oamenii de dincolo de cuvinte, noi, pasionaţii de blogging, indiferent care ne va fi fost motivul pentru care am intrat în această lume, părerile privind identitatea (sau identităţile uneori) online sunt împărţite şi mi-a fost dat să aud multe voci care susţin că este musai să ne prezentăm cu numele … Read more

“at the end of the river the sundown beams all the relics of a life long lived here, weary traveller rest your wand sleep the journey from your eyes” (nightwish – turn loose the mermaid) – dumnezeu nu joacă! ne priveam tăcuţi pe sub pinii arşi de soare. pietrele albe, uscate, ne duruseră până la … Read more

 sursa foto: lumea animalelor – plecările mele au culoare de doruri cu aripi întinse, larg arcuite, asemeni pânzelor umflate de vând ale neştiutelor corăbii, cele pe care marea le ţine în palmele ei ocrotitoare, atunci când soarele se pregăteşte să apuie. – s’appuie? qui s’appuie? – un zâmbet crud în toată frăgezimea lui abia născută, punte a … Read more

un amarcuş cam jucăuş şi-un mic dulcerc, aproape de albastru se ridicaseră timizi la sfat dorind să afle şi să hotărască dar cine este cel mai cel din lume pe o sprânceană-ales, anume şi în amurg de balcondur, când liniştea se-aşează la taifas cu noaptea ca o lungere de întuneric, pe sub un cer de … Read more

soarele fierbinte al greciei părea acum o amintire îndepărtată pentru noi şi  dacă nu ar fi fost nuanţa cafenie a pielii, dovadă că fusesem acolo, coborând în fiecare dimineaţă către plaja micuţă printre şirurile de măslini, am fi putut crede că totul nu este decât un oarecare vis de care ne despărţeau acum două mări … Read more

atunci când vine vorba despre decizii, călina este mereu încurcată. priveşte către ceilalţi cu mirare, îi vede cum aleg cu uşurinţă un drum sau altul, cu libertatea aceea a gesturilor mici şi simple, un dar pe care ea crede că nu îl are. de pildă acum stă închisă în cercul aceleiaşi întrebări, neînsemnată poate pentru restul oamenilor, dar atât de importantă pentru ea. … Read more

sursa foto: nrhatch “comentare humanum est” ar fi , poate, începutul acestei teme de pisicafea şi, sigur, varianta este mult mai departe de originalul latin al lui seneca, însă eu cred, atunci când vine vorba de blogurile noastre, că tuturor ne plac comentariile, le aşteptăm chiar şi atunci când spunem că nu, pentru că dincolo … Read more