sânzienele

când eram copil, fără să fi văzut vreodată cum arată florile acestea despre care știam că sunt galbene, mi-am dorit ca, dacă ar fi fost să am vreodată o fetiță, să se numească sânziana. nu știu de ce și, oricum, aproape mirabil, la vremea când alegeam nume, uitasem de el complet, altele ne-au fost și alegerile și morțile. mi-am reamintit totuși despre el într-un an, demult, când am cunoscut pe singura doamnă care se numește astfel și am zâmbit pentru că deja știam și cum arată floarea și simbolul ei. și încă cred că numele i se potrivește foarte bine.

nu știu dacă s-au deschis cerurile azi noapte și dacă ielele bune au venit să aducă rod dar întotdeauna, în aceste zile fierbinți de iunie zâmbesc în căutarea unui galben, a unei amintiri pe care nici nu știu că o am. la noi nu se sărbătorește drăgaica și nu avem vreun anume obicei pentru zilele acestea de sărbătoare, nu împletim coronițte și nu jucăm sau aruncăm peste case. cumva, ca multe alte tradiții care împletesc arhaicul cu religia, și asta se stinge încet. mai nou se poartă ia astăzi și, venind pe stradă, chiar am văzut pe cineva purtând cu oarece mândrie. mi-am amintit că am și eu, una chiar cusută manual și mai aproape de cămeșa ardelenească așa cum mi-am dorit, doar că nu știu de ce, nu am mai purtat-o de multă vreme. uităm? probabil că da. probabil că, în firea lucrurilor altele și altele vin peste noi și ne depărtăm de trecut așa cum este și firesc. cine mai citește astăzi noaptea de sânziene a lui eliade?  de fapt, se citește atât de puțin…

apropo de citit, am chiulit de pe-aici pentru că citesc joe abercrombie, am terminat marea sfârâmată și acum sunt toată cu nasul în prima lege. am început să le citesc pentru că haiganu. dacă nu ați aflat de ea, trilogia lui marian coman este, în sfârșit gata, am citit-o și pe ea și e grozavă. aș spune chiar că, dincolo de încadrarea în grimdark fantasy (ca și abercrombie) este cu adevărat o carte a genului, una care stă în picioare lângă orice alt autor străin. ceea ce, pentru cititorul de fantasy din mine, este o satisfacție. revenind la abercrombie, sunt bucuoasă că prima lege este așa cum am citit prin recenzii.

mă opresc aici. au fost numai câteva frânturi de gânduri de sânziene, de cărți, de amintiri, un pretext să vă urez o vară minunată. și pentru că nu am sânziene,vă dăruiesc cea mai galbenă orhidee a mea. o cheamă sogo meili.

să aveți o vară liniștită.