străzile se umplu din nou de ghiozdane și de energia aceea tânără. flori, zâmbete, părinți care trec porțile școlii cu emoții mai mari decât prichindeii și peste toți cei maturi, inevitabil, o brumă de amintiri. pentru că astăzi începe școala și pentru că, vrem sau nu, ne amintim de acele prime dăți, prime cărți și ghiozdane. pentru fiecare dintre noi a existat cândva prima zi de școală, primii colegi despre care nu mai știm nimic, prima învățătoare ori profesorul care, poate chiar fără să știe, ne-a devenit reperși ne-a influențat mai târziu alegerile pentru că da, suntem influențați de oamenii care ne modelează într-un fel sau altul.
n-o să trec prin amintirile mele vechi (mie îmi plăcea prima zi de școală la fel de mult ca mirosul de caiete noi), nu despre asta sunt gândurile mele de-acum ci mă gândesc la cât de repede lăsăm în urmă aceste prime dăți, borne mici pe drumurile noastre. și poate că nu sunt chiar așa de neînsemnate, în fond prima zi de școală am repetat-o de multe ori, i-am dat gustul unui septembrie în care, mai târziu, ne-am regăsit în postura celor care privesc cu emoție înspre copii.
înapoi la școală. o școală a cărei calitate s-a pierdut tot mai mult în timp (nici despre asta nu vreau să vorbesc) și care, luni întregi, a stat abandonată. școala generală unde am învățat eu este așezată între copaci și blocuri. toată vara am trecut pe lângă ea și i-am remarcat tăcerea și ferestrele totdeauna închise. școala e la fel cum era și pe vremea mea, ca să zic așa, același beton și aceleași ferestre vechi, probabil că și aceeași liniște de vară, dar în vremea copilăriei mele nu remarcam așa ceva. doar că, de astăzi, curtea se va umple iarăși de veselie și de freamăt. se întorc copiii. și nu știu ce speranțe le încolțesc, nu știu ce gânduri le dăm pentru mâine în vremurile acestea tulburi în care trăim.
înapoi la școală. pentru mulți dintre noi astăzi doar niște cuvinte cu zi de amintiri.
să aveți un septembrie cu liniște și bucurii.