sursa foto: lumea animalelor
– plecările mele au culoare de doruri cu aripi întinse, larg arcuite, asemeni pânzelor umflate de vând ale neştiutelor corăbii, cele pe care marea le ţine în palmele ei ocrotitoare, atunci când soarele se pregăteşte să apuie.
– s’appuie? qui s’appuie? – un zâmbet crud în toată frăgezimea lui abia născută, punte a sprijinului şi a înţelegerii.
– dar poţi oare să înţelegi pe deplin?
pana alunecă moale pe drumul acesta al rămânerii gândului, al păstrării lui şi dorul o însoţeşte în modelare ca un frate de lapte mai mic ori ca un căţel zglobiu. cât vezi cu ochii, roată, prin arşiţa albă din valea celor şapte biserici, numai semnele timpului curg fără zgomot prin fereastra spartă a cerului de un albastru ireal, aproape interzis. nemişcare.
cărţile s-au închis demult, cuminţi şi în inima simţitoare numai liniştea nu încape între atâtea trăiri. cuvintele sunt încă adormite, dar le vom aşterne pe curat cândva, într-o zi.
plecările mele sunt paşi pe calea dorului şi a setei de neştiut, poartă şi toiag spre amintiri ce nu încap în cuvinte. şi dacă mai tac puţin este numai pentru că la mémoire s’appuie sur émotion.
Bine ai revenit psi! Aștept răbdătoare să se trezească cuvintele.
Îmi place închiderea, dar și deschiderea cărților!
s’appuie? qui s’appuie?
Fereastra e deschisă,
Întinse-s pernele, c-o pană
le umflăm cu vise!
Pervazul e curat!
Mereu ţi l-am frecat,
doar ştii că-s simţitoare, iar
Şoriceii…hihi, i-am urcat în care.
Uite, roata-n care s-au jucat, se-nvârte încă…
Făcute-s cărţile!
Cuvintele aşteaptă modelare,
Să fie strecurate pe sub uşi, pe sub picioare,
Acestea fiind spuse,
eu îţi zic bine-ai sosit!
Las acum în tine să apuie drumul…
Sprijinului(ce s-ar înţelege cetind),
eu nu i-aş zice-aşa!
I-aş zice…las’ că ştii că-s arcadaşa ta!
.
Fără tine …pervazul e gol, sufletul ca…roata. Se invârte…dar mai in gol. Bine că ai revenit să ni-l umpli.
hehehe! revenire în forță
când se închid cărţile
parcă ar fi ochi ferind lumina
şi pleoape cu lacrimi grele
a înţelegere.
când se dechid ele,
ca nuferii,
câtă cunoaştere
şi iubire.
nu chiar, dagatha. deocamdată m-am jucat pregătind tabelul… revenirea mai molcom aşa, după ce se aşează nisipul amintirilor.
cu adevărat nu plec niciodată de pe pervaz, adriana. este locul unde inima mea bate. locul de unde curg, ca să mă umplu iar.
ştiu.
teșekkürler ederim! e tot ce pot să spun acum. şi restul ştii… de dincolo de cuvinte.
Plecarile sunt frumoase si prin reveniri. LA revenire ma gandesc si EU cu dor de voi. Mai e un pic.
Bine ai venit! Imi era dor sa te citesc, acum ca te-ai intors, pana a redevenit zglobie, cartile isi flutura paginile asteptand sa pui un semn acolo unde gandurile se vor asterne lin.
poveştile au rămas aici, roxana.
Ce dor mi-a fost! Ce dor…