… loc de joacă pentru cuvânt. serios!
începem astăzi să povestim despre scurta mea absenţă din perioada 8-11 februarie, absenţă despre care v-am mai spus că a avut la bază un concurs al cărui sponsor a fost kanal d cei care în fiecare luni şi marţi ne reamintesc despre lumea astăzi uitată a imperiului otoman şi a lui suleyman kanuni sau magnificul, … Read more
în palid echilibru cuvintele curg precum ape vremelnic aduse de muza unui nou anotimp, balans între inspiraţie şi şlefuire, exerciţiu de cerneală privit cu exigenţă, îndeajuns repetat, dar încă lipsit de blazare. o pisică toarce nestemate, petale de gând de pe zborul îngerului desprinse. am să mă întorc, îmi spun, cu faţa de ape spre … Read more
sursa foto: salome cobor scările cu băgare de seamă. le ştiu numărul, îmi sunt cunoscute fiecare piatră şi fiecare fir de iarbă ce se încăpăţânează să se ridice cu o tărie pe care n-ai ghici-o printre dalele reci. deocamdată este linişte şi soarele alunecă leneş pe coapsele norilor, la fel de indecis ca anotimpul în … Read more
îmi amintesc acum, când mă despart puţine ore de plecarea la istanbul, cum am scris povestea care mi-a adus acest premiu: abia întoarsă din cracovia, cu bagajele încă nedesfăcute şi sub privirile (să zicem mirate ) ale soţului meu pe care îl expediasem preventiv după ceva de-ale gurii, ca să nu mai văd cum rânjeşte la … Read more
din ciclul poezii lăsate pe la alţii pe post de comentarii, astăzi încă una: ni se topesc zăpezile în palme şi căprioară sunt privirii tale în ape-adânci, în doruri calme, te-aştept să îmi apari în cale ni se topesc privirile în ceaşcă precum un cub de zahăr ars, albit ni se prelinge, parcă, peste … Read more
când porţile lui marţi se deschid în februarie, eu îmi fac din batistă valiză: periuţa de dinţi, stiloul, o bucată albastră de stea îmi vor fi de ajuns la porţile zilei celei noi. în luntrea mică a ceasului eu am să plutesc cu ochii miraţi, aşteptându-te. hai! am nevoie de cuvintele tale, bănuţi de argint … Read more
„inima mea poate fi orice: o pajiște pentru gazele, o mănăstire pentru călugări creștini, un templu pentru idoli, ka’ba pelerinului, tablele torei și cartea coranului. eu cred în religia dragostei, oriunde s-ar îndrepta caravanele sale, căci dragostea este religia și credința mea”. (Ibn Arabi) sursa foto: aici te voi duce curând, inimă, în locul … Read more
în noaptea ce desface apele visului eu sunt cea mai mare pisică a lumii, paznicul cuvintelor mele şi dăltuitorul lor, ucenic în calea frumosului coborând şi urcând scara pe marginea umbrei. în ziua ce închide sub pleoape iluzia şi realitatea în căuşul aceleiaşi mâini, eu sunt cea mai mică pisică a lumii, călător timid printre … Read more
mărul rostogolit pe o parte, dulce dezvăluire, neotrăvită, oglindă de roșu în mâna întinsă. culoare mimând bucuria, da, da, soră mai mică cu fericirea, aceeași familie de cuvinte mirosind a rotund. pe podea o lumină în bucăți, felii ademenitoare de soare, încălzind cu puterea lor firavă începutul dimineții. mirarea lăuntrică nu este profet și chiar … Read more
tăcerii nu-i pune zălog! lasă curgerea, lasă liniştea, lasă totul să vină. când porţile lui marţi se deschid am să-ţi aduc, ca şi cum nu ai şti, întâmplări, mirări, două câte două corzile inimii, albastre, te vor recunoaşte. (” Eu le spun mereu copiilor mei că oamenii se vor apropia de ei atunci când sunt … Read more
în nopţile când doarme luna sub veghea mea sfioasă eu caut printre nori lumina şi zbor către… acasă. din alt cuvânt îmi fac aripă şi din trei coşuri de nuiele eu îmi ţes, dar nu în pripă o corabie. spre stele mă înalţ şi fără frică îmi ademenesc plutirea eu în noapte sunt pisică traversând … Read more
toate se şterg, spunea poetul, dar lacrima cade grea, pe pământ, nu-i nadir şi nu mai simt zenitul când mă sting în cuvânt. toate se pierd, aşa e legea lacrima, apa aceasta sărată, e dată omului toată uitarea şi nu-i e răsplată toate tristeţile miros a zâmbet, toate surâsurile în mine mint din ce-a fost … Read more
libertatea şi bunătatea sunt două surori ce locuiesc la marginea satului, într-o casă a cărei coloratură are nuanţe de incert şi de solar, dar nicidecum de abstract, totul depinde însă de ora la care priveşti într-acolo, cu onorabila intenţie de a le face o vizită, lucru pe care îl vor simţi imediat, oricât de departe ai fi, căci au experienţă şi “văd” … Read more
paşii mei se cern în noapte prin perdelele de vis, ciute stau şi parcă-aşteaptă palid semn. gândul nou mă prinde- braţe, mă dezleagă de trecut, altă noapte mă cuprinde şi alt început. parcă am mai fost prin umbre şi aceeaşi frunză a apus, dar nu azi ci-n altă viaţă eu m-am dus. caut steaua-n orice … Read more
se-noptase de-a binelea când am ajuns acolo, pe colţul acela albastru ce mirosea a promisiuni. nemaigăsind calea, o apucasem cu toţii către ceea ce ne arătase steaua, descătuşaţi de acea certitudine pe care ţi-o dă punctul fix, destinaţia precisă, palidă extensie a ceea ce unii numesc scop, înclinându-şi deliberat balanţa sufletului către raţiune. mersesem cale lungă, unul lângă celălalt, … Read more
stele, iele şi nuiele piatră, lună, sună patimi, jocuri, focuri strigă-mă pe nume şi ţi-oi da castele ridicate-n lună ţi-oi aşterne pături într-un colţ de lume şi ţi-aş da căuş gândul nopţii rece, risipit în vale de mă vei chema jucăuş arcuş zece parcă trece noapte, dulce cale prinde-mi inima stele, iele şi nuiele dor … Read more