din ciclul poezii lăsate pe la alţii pe post de comentarii, astăzi încă una:
ni se topesc zăpezile în palme
şi căprioară sunt privirii tale
în ape-adânci, în doruri calme,
te-aştept să îmi apari în cale
ni se topesc privirile în ceaşcă
precum un cub de zahăr ars, albit
ni se prelinge, parcă, peste casă
un dor săpat în pietre de granit
ni se adună, ni se plâng la poartă
iubirile, tăcerile, norocul
ni se răsfiră busuoicul
sub perna de tăceri adânci.
ni se topesc, timide, albe umbre
cum stăm şi ne privim pierduţi
se arcuiesc genunchi şi tâmple
sub semne de-ntrebare dinspre munţi
şi peste toate de-aş putea în noapte
să pun un văl, un dor, a răstignire
trei vorbe, trei tăceri, trei şoapte
uitate-ntr-o poveste de iubire
apoi să plec spre alb, spre iarnă
când floarea se aprinde-n glastră
din tot în urma-mi să se-aştearnă
o inimă… ce bate în fereastră
ni se topesc zăpezile în palme
tu taci, eu te privesc tăcând
în ape-adânci, în doruri calme
aş vrea să stau în faţa ta… ningând
şi pentru că tot este top 100 de balade rock la călin, vă las şi eu ceva…
eram sigură că o să comentezi! :yahoo: no, hai că modific să dormi tu liniştit…
no, uite că nu te-am dezamăgit. iar versurile…frumoase, cum ne-ai obişnuit
poezia e un comentariu lăsat de mine pe un blog… dar mi-am zis că e păcat să stea ea aşa stingheră.
După ce mi s-au topit zăpezile,
În palme mi-au răsărit ghiocei!
ჱܓ ჱܓ ჱܓ* ჱܓ * ჱܓჱܓ ჱܓ
Nu stiu cum reusesti sa le imbini asa de bine. Rimele. Pe mine ma ia cu dureri de cap de fiecare data cand ma apuc si de aceea am lasat-o balta, cand scriu asa zisa “poezie” scriu cu asa zise versuri. Alb spalacit.
abisuri, adevărul este că şi eu prefer versul alb. mai rar cu rimă… şi, se pare, mai des în comentarii. :yahoo: dar nu mă întreba cum, că nu prea ştiu…
cum altfel, zână, cum altfel? :rose:
unde, undeee?
Probabil ca este o chestie dobandita prin nastere. Deci … nimic de explicat, o ai, profiti, nu o ai, te adaptezi
abisuri, se spune că scrisul este 5% inspiraţie şi restul… transpiraţie. oare simţul rimei să fie închis în cei 95% sau în cealaltă parte? nu ştiu dacă e semn de naştere… omul se adaptează uşor, se învaţă şi dezvaţă…
Mai ai stare? Te mai poti concentra si la altceva in afara de bagaje, ca eu, cand urmeaza sa plec undeva asa de departe, devin sclava lor, nu dorm noaptea tot gandind si razganditnd lista?… Ce mai, plec gata obosita la drum, dar, paradoxal, odata parasite casa, orasul, tara, se sterge toata osteneala ca prin farmec si devin un burete care absoarbe toate senzatiile acelea noi…
abia mâine, decolez slvc, dar da, am stare. de fapt chiar am scris ceva şi mă gândesc dacă să postez acum sau nu…
mi-e că la întoarcere o să am alte cuvinte în cap.
asta şi fac slvc, pregătesc postări pentru cât lipsesc. :yahoo: ca să nu vă găsesc lipiţi de ferestrele blogului!