când porţile lui marţi se deschid
în februarie,
eu îmi fac din batistă valiză:
periuţa de dinţi,
stiloul,
o bucată albastră de stea
îmi vor fi de ajuns
la porţile zilei celei noi.
în luntrea mică a ceasului
eu am să plutesc
cu ochii miraţi,
aşteptându-te.
hai! am nevoie
de cuvintele tale,
bănuţi de argint
sub sărutul lui marţi.
sursa foto: salome
si sambata e ziua literei “e”.
hmmmm! trebuie sa nascocim ceva Extraordinar 😀
Ma deprima despartirile!
Thanks dear♥…
•*¨`*•. (¯`v´¯) (¯`v´¯) .•*¨`*•♥
. .♥… •*¨`(¯`v´¯)¸.•´*¨`*•
……♥. ¸.•´•♥.¸.•…•• ℒℴνℯ♥……………..
……….. •*¨`*••´*¨`*•.
Uneori avem nevoie de cuvinte, mai mult decât de altceva.
o să mă gândesc la tine în we, jorji! cu un donner şi un efess în prefaţă! 😛
inspiraţieee! :yahoo:
:yahoo: cam aşa dia na, cam aşa cum faceţi de fiecare dată!
dar sunt inevitabile, zâna mea! aşa sunt…
uneori, da, lili3d. 🙂 uneori tăcerile înseamnă mai mult.
no waaay, slvc! ceasurile sunt făcute… pentru ceas. nu cunosc trei ceasuri la fel, pe cuvânt! 😆
mai şi scârţâie, almanahă. cam pe-atunci când vin nepoftiţii. 😉
zâna mea, regula e aceeaşi pentru toţi: zilele de postare sunt sâmbătă pentru duzină şi luni pentru psi luneli. 😉
zâna mea, nu am şters comentariul tău, dar l-am tăiat… :rose: când mă întorc te învăţ să programezi postările, asta dacă nu are vreme almanaha să o facă, bine? :rose: zânele sunt frumoase când râd, daa? 😉