când porţile lui marţi se deschid
în februarie,
eu îmi fac din batistă valiză:
periuţa de dinţi,
stiloul,
o bucată albastră de stea
îmi vor fi de ajuns
la porţile zilei celei noi.
în luntrea mică a ceasului
eu am să plutesc
cu ochii miraţi,
aşteptându-te.
hai! am nevoie
de cuvintele tale,
bănuţi de argint
sub sărutul lui marţi.
sursa foto: salome
si sambata e ziua literei “e”.
hmmmm! trebuie sa nascocim ceva Extraordinar
Ma deprima despartirile!
Thanks dear♥…
•*¨`*•. (¯`v´¯) (¯`v´¯) .•*¨`*•♥
. .♥… •*¨`(¯`v´¯)¸.•´*¨`*•
……♥. ¸.•´•♥.¸.•…•• ℒℴνℯ♥……………..
……….. •*¨`*••´*¨`*•.
Uneori avem nevoie de cuvinte, mai mult decât de altceva.
o să mă gândesc la tine în we, jorji! cu un donner şi un efess în prefaţă!
inspiraţieee! :yahoo:
:yahoo: cam aşa dia na, cam aşa cum faceţi de fiecare dată!
dar sunt inevitabile, zâna mea! aşa sunt…
uneori, da, lili3d. uneori tăcerile înseamnă mai mult.
no waaay, slvc! ceasurile sunt făcute… pentru ceas. nu cunosc trei ceasuri la fel, pe cuvânt! 😆
mai şi scârţâie, almanahă. cam pe-atunci când vin nepoftiţii.
zâna mea, regula e aceeaşi pentru toţi: zilele de postare sunt sâmbătă pentru duzină şi luni pentru psi luneli.
zâna mea, nu am şters comentariul tău, dar l-am tăiat… :rose: când mă întorc te învăţ să programezi postările, asta dacă nu are vreme almanaha să o facă, bine? :rose: zânele sunt frumoase când râd, daa?