stele, iele şi nuiele

stele, iele şi nuiele
piatră, lună, sună
patimi, jocuri, focuri
strigă-mă pe nume
şi ţi-oi da castele
ridicate-n lună
ţi-oi aşterne pături
într-un colţ de lume
şi ţi-aş da căuş
gândul nopţii rece,
risipit în vale
de mă vei chema
jucăuş arcuş
zece parcă trece
noapte, dulce cale
prinde-mi inima

stele, iele şi nuiele
dor pe lacrimile mele.

despre muzică e de vină… chiar domnul din colţ

15 thoughts on “stele, iele şi nuiele”

  1. eu, mulţam, călin! chiar nu voia muza să încapă în seara asta… da să nu mai spunem la nimeni ce amestecătură de cântece am ascultat până la shy! surpriseops:

  2. din carne şi lut
    din vorbe şi gând
    din dor şi din fum
    din os şi pământ…
    … cam aşa, kristi! surpriseops:
    ştiu că o citeşti şi pe dor, te-am văzut la ea. winking

  3. seară bună, tibi! cuvintele curg când vor şi dacă vor… eu tot ce pot să fac este să ţin la îndemână hârtia şi o unealtp de scris. uneori e un mont blanc drag.

  4. ne bucurăm, kristi, sunt sigură că şi dor, dacă cei care ne citesc primesc darul nostru. deşi scrierea este ceva lăuntric, ea capătă strălucire numai când este dăruită. mi-a trebuit ceva vreme să învăţ asta, ştiu.

  5. răgaz şi răbdare, tibi! şi trudă multă! inspiraţia e doar un sâmbure. munca de şlefuire e cea care contează! winking

Comments are closed.

error: Content is protected !!