when a cat meet a rat
se lasă cu zâmbete. later edit… dar de la rokssana pentru mine și șobolănimea care a făcut posibil ca la cantina socială să staupenet. mulțumesc băieți pentru ieri, să ne regăsim cu bine!
… loc de joacă pentru cuvânt. serios!
se lasă cu zâmbete. later edit… dar de la rokssana pentru mine și șobolănimea care a făcut posibil ca la cantina socială să staupenet. mulțumesc băieți pentru ieri, să ne regăsim cu bine!
ziua in care mi-am pierdut cuvintele se anunţase a fi o zi oarecare. tu ai văzut totul şi te-a durut. doar eu am spus mereu că nu, apărându-mă, refuzând să văd că venise şi vremea aceasta, le storsesem prea mult de sevă şi nu le dădusem nimic în schimb. eu, eu cea fără cuvinte şi … Read more
eu stau pe un pervaz imaginar. concret este numai lemnul ferestrei tale, cel în chenarul căruia eu vin odată cu noaptea, a veghe. ziua nu. ziua e plin de oameni care aleargă prin lume, căutând câte ceva. şi uneori chiar şi eu par să te caut, deodată cu ei. noaptea însă, în lumina argintată a … Read more
o privesc adesea cum stă în fereastră zâmbind. părul ei argintat, ochii negri şi rotunzi, zâmbetul… m-au însoţit mereu, din noaptea naşterii mele, învăţându-mă, ajutându-mă, ocrotindu-mă. eu ştiu că mă aşteaptă, dar nu spune. am crezut că ea, mama mea, va fi mereu parte a vieţii mele, mâna întinsă şi caldă, alinătoare. am ştiut mereu, … Read more
din mijlocul feliei mele de viaţă, de pe marginea tăcerilor mele, turnându-mi muzica în urechi, ca un soi de paravan, barieră între mine şi lume, privesc oamenii. frânturi din vieţi pe care nu le cunosc mi se derulează prin faţa ochilor şi recunosc pe chipuri străine bucuria, împlinirea, nepăsarea, aroganţa, neputinţa, chinul, teama, disperarea, furia, … Read more
n-aş putea să vă spun care este cea mai veche amintire a noastră. el era deja pe-această lume atunci când am apărut eu şi parcă luase tot caimacul. crescând, precum câinele şi pisica în aceeaşi cuşcă prea mică, eu îl priveam adesea cu ochii oblici, invidioasă pe pleata lui bălaie, pe jucăriile lui, dar mai … Read more
nu ştiu cum sunt serile de vineri pentru voi, dar la mine totul devine molcom şi blând. ajunsă la capătul răbdărilor şi al puterilor, după ce am tras zile în şir, am zâmbit şi mi-am promis să duc totul la capăt, serile acestea au aroma cataifului cu frişcă din medelenii copilăriei. îmi aleg locul meu, … Read more
există în viaţa noastră de ani buni. pentru unii, cu anii mai fragezi şi senini, există dintotdeauna. pentru ceilalţi, care mai ştim gustul scrisorilor îndelung aşteptate, este doar mai nou, de câţiva ani. creează dependenţă şi este necesar. un click aici, un altul mai încolo, şi aflăm informaţiile necesare. dar le şi învăţăm? sărim de … Read more