fata din vis- 40 de ani, compact

în urmă cu câțiva ani, cu ajutorul și îndemul unui bun prieten, i-am revăzut într-un răgaz de primăvară pe oamenii compact. am și poză cu ei, tot din bunătatea aceluiași prieten, însă nu despre asta este vorba acum, ci… despre ei, oamenii compact, aceia pe care îi știam în adolescența și cruda mea tinerețe și pe care i-am regăsit, mirabil și încântător aceiași cum îi păstrasem în amintirile mele de demult, într-un soi de fascinație aparte, căci pe vremea aceea în care mi se născuseră dorurile de muzică bună, la concertele holograf și compact te duceai ca într-un soi de catedrală a muzicii. la holograf mergeam pentru nuțu olteanu și chitara lui, la compact pentru paul și vocea lui inconfundabilă, că de chitară nu mai spun.

și iată că, aproape miraculos aș spune, fata din vis împlinește anul acesta patruzeci de ani de existență. iar vocea lui paul este aceeași, zâmbetul lui larg ascunde și lumină și căldură, iar compact duce mai departe povestea cântecului pe care generația mea, și nu doar ea, îl știe și îl fredonează, îi aparține. pentru că, așa cum spuneam mai demult despre right here waiting care are și el o onorabilă vârstă, câte amintiri, emoții, zâmbete, trăiri sunt în noi, cei care, luăm un cântec și îl ducem mai departe, în conștiința colectivă și în inimile noastre. iar vocea lui paul ne intră în case și în suflete iar și iar, cu fiecare concert cu care, mai pune o amintire în sertarul acela mic, de lângă inimă. cât de frumos și de copleșitor trebuie să fie să știi că ceea ce ai creat cândva, aparține acum oamenilor!

îmi amintesc de tine… brașov sala sporturilor, căci numai acolo venea compact când venea și alergam cu bucuria că voi auzi iar… stăteai în fața mea… eram aproape un copil care nici nu prea știa ce să facă cu aripile noi, abia răsărite. și mă întreb: dacă ar fi să te gândești la fata din vis ce amintiri ți s-ar naște iar? ce culoare ar răsări în zâmbetul omului matur de-acum? care este versul pe care crezi că l-ai uitat și pe care acolo, în plin concert, îl regăsești intact, întreg și atât de frumos? căci, nu-i așa? a fost de-ajuns o privire ce n-o pot, n-o pot uita..

desigur că, la o asemenea aniversare rotundă și frumoasă, compact pleacă iarăși la drum, pentru că fata din vis are nevoie de noi. să ne vadă, să ne recunoască, să ne reamintească versurile unui cântec iubit, cântat, imprimat în sufletele și amintirile noastre, contrazicând cumva versul căldura şoaptei tale, ce-avea sa piară până-n zori. așa că, dragii mei, dacă vă mistuie dorul, dacă vă temeți că nu mai știți versurile, mergeți să-i vedeți. nu, nu la București pe 5 februarie pentru că concertul este sold out, dar mergeți acolo unde ei cântă cu aceeași bucurie și prospețime ca acum 40 de ani, pe când m-am îndrăgostit de un vers pe care nu pot să-l uit.

mulțumesc paul, mulțumesc compact.

despre emoția compact de acum câțiva ani, puteți citi aici