right here waiting for you… richard marx.
un cântec lansat în 1989. acum 30 de ani. un cântec pe care, din pură întâmplare (sau nu), l-am ascultat aseară, după mulți ani în care nici nu-l mai știusem, preocupată de cu totul alte obsesii muzicale și genuri. și totuși el era acolo… right here waiting… și-am zâmbit.
cumva, pe cântecul ăsta l-am auzit de nici nu mai știu câte ori (era oricum tare la modă în acei ani, îl auzeam prin discoteci sau nou ivitele terase și pe la petrecerile noastre), l-am dansat de nici nu mai știu câte ori, dacă îmi amintesc bine chiar și la nunta fratelui meu și ieri, după mulți, mulți ani, mi-am amintit versurile aproape cu uimire. și n-aș zice că sunt fanul lui richard marx ori că este unul dintre cântecele mele etalon, dar cum priveam așa videoclipul mă gândeam eu… nostalgie, melancolie, cald, blând, o brumă de zâmbet, o senzație de irepetabilitate, o îmbrățișare… right here waiting, nu? 
mă uitam la richard marx, la zecile de secvențe cu aromă de timp în care, la pian sau alături de o chitară, a cântat iar și iar și iar: right here waiting. și mă gândeam așa, la soarta unor cântece care devin embleme, la faptul că exstă cântece care ne modelează, care ni se leagă de suflete cu frânghii vrăjite ale unor amintiri… și ele sunt acolo, așteptând, așteptând cuminți să ni le reamintim. și mă uitam la richard marx, la chipul lui pe care timpul se lipise inevitabil și la faptul că, de prea multe ori, le cerem artiștilor să rămână neschimbați ca și cum ar fi de carton și le cerem să cânte iar și iar cu aceeași emoție, cu aceeași căldură și intensitate…
right here waiting… și mă gândeam eu de câte ori o fi cântat richard marx, de câte ori oamenii au plâns, s-au îmbrățișat, au dansat pe acest cântec. câte amintiri și câte emoții ale multora dintre noi se leagă de un cântec care devine astfel al nostru și mai puțin al celui care l-a creat și l-a dat mai departe. oamenii, noi oamenii care avem nevoie de povești, care luăm din orice formă de artă ceea ce ni se pare frumos și-l facem al nostru. bunăoară, un cântec.
right here waiting…
zi faină să aveți! 
Superba aceasta melodie, o ascult frecvent cu drag si bucurie ! Merci !
Orice gând, cuvânt, sunet, culoare, simbol, realizat/creat de un creator, emis în spatiul infinit, va genera un câmp electromagnetic energetic quantic, care se va propaga pe anumite lungimi de unda si frecvente si care, receptionate de perceptiile simturilor fiintelor vii, vor produce la nivel constient/subconstient modificari sesizabile/insesizabile în structura particulelor elementare, încarcându-le electric cu sarcini (+ & – )pozitroni si/sau neutroni conferind întregii fiinte stari, senzatii, sentimente generale placute sau neplacute, fericire/nefericire, bine/rau; zic si eu !
Fii binecuvântata doar cu bucurie, fericire, liniste si pace, în tot ce vei intreprinde si face, draga psi !
wow, ce urare, iosif!
mulțumesc. să ți se întoarcă înzecit.
Zi faina și ție!
Sa ai cât mai multe lucruri bune și frumoase, lucruri care, parafrazând-l pe Richard Marx (pe care îl ascult cu placere), sa fie right there, beside you, waiting for you
așa să ne fie tuturor, gândurideoclipă! așa să ne fie!
Uau, câte amintiri, ce vremuri, ce muzică… Da, chiar uitasem și eu de melodiile acelor ani și e bine să ne mai amintim din când în când, iar asta mulțumită ție, acum și de atâtea alte ori.
Să-ți fie săptămâna minunată cu gânduri senine și bucurii, Pisic! <3
Of, Psi, ce frumos ştii tu să pui omul pe gânduri. Nu m-am gândit până acum la cum unele melodii devin ale noastre şi parcă nu mai aparţin celui care le-a creat, despre cum ele sunt parte din poveste şi nu se mai pot despărţi.
apoi la cum am început săptămâna (râzând, trecând prin melancolii, zâmbind) eu zic că e de bine.
săptămână frumoasă, dana.
și totuși, potecuță, orice formă de artă, atunci când se desprinde de autor, devine a celorlalți. așa cum este cazul unui cântec, al unei povești, al unei poezii sau al unei bucăți de piatră sculptată, al unor frânturi de cuvinte ce zguduie munții….
ele ne aparțin nouă, fiecăruia cu emoțiile lui. și chiar și gândindu-mă la asta simt așa, o ușoară melancolie, sau poate nu neapărat asta cât o senzașie de cald, cald, calm. 