cuvântul anului 2024

preluăm ideea și obiceiul familiei și în a cincea zi de an nou mă gândesc să rezum puțin ce am spus despre anul trecut și la ce mă gândesc că tot se mai aștern 361 de zile din anul abia născut.

nu știu dacă mi-am dat eu seama, înclin să cred că nu, mai degrabă am făcut instinctiv ce știu eu mai bine și m-am trezit că, dincolo de toate teoriile pe care le cunosc, întoarcerea în mine este posibilă (sau folosesc exact același pattern) prin scris. am avut nevoie de scris ca de o cârjă, ca de o ancoră și apoi ca de o bucurie ca să mă întorc la cine sunt eu. pierderea lui maya a fost mai greu de gestionat în ciuda a tot ce știu despre doliu, poate și pentru că anul care a trecut am avut multe de conținut. personal sunt bine, cele zece kilograme care s-au topit în anxietate par să se fi diminuat pe final de an ( nu am o problemă cu greutatea, dar arătam îngrozitor). în jur nu sunt toți bine, dar când diagnosticele sunt de boli incurabile, nu prea ai alte variante. și, la un moment dat, parcă spitalele și diagnosticele se amestecau între ele, însă nu mă plâng, din mine însămi s-a văzut că este ceea ce este, nimic mai mult și nimic mai puțin. viața curge oricum.

prin urmare, deși pe fond profesional au fost multe tulburări, am încheiat anul cu bine și un mic plus fără să mă stresez și am rămas fidelă principiului fac ce pot (și ce vreau). glumă, neglumă, atâta s-a putut. un regim alimentar sever început cu un an în urmă pentru că așa se impunea jumătății conjugale (o internare de urgență cu hemoragie digestivă și investigații care au arătat cu un deget către stres) s-a dovedit a fi o alegere la care nu dorim să renunțăm curând. prin urmare, meniul de sărbători a fost precum ne este viața mai nou, atipic, dar grozav. se poate trăi și fără sarmals și teancuri de tocături, există gust bun și în alte feluri de a găti. mi-am cumpărat pe final de an o tigaie de saute (note to myself: use it.) dacă poate fi numit exces, am făcut stollen de crăciun, ceva ce ne lipsise cu un an în urmă când reușisem să îmi achizționez formele.

întoarcerea la mine a însemnat printre altele și o singură vacanță în anul trecut și mici escapade în jur, care nu au necesitat hrană de la alții ci de acasă. anul trecut am ales o destinație pe care o doream dar o amânasem destul de mult și locația a fost fix ce aveam nevoie: trogir-croația. hvala vam! a fost minunat și am simțit gratitudine pentru fiecare zi trăită și pentru toate darurile primite. am în draft vreo 800 de pagini de roman și multă proză scurtă, m-am întors la a citi mult așa că trebuie să spun că a fost anul cel mai potrivit pentru roata timpului (pe care am de gând să o reiau pe îndelete) o lecție despre cum se scrie magic, pur și perfect o poveste despre oameni. chiar și în fantasy.

noul obicei de a scrie zilnic a devenit ceva atât de firesc încât pot scrie cam la orice oră, în final am și stilou de lemn cu peniță ef așa că anul acesta o să fie un an în care cuvântul va fi extern/exteriorizare. am nevoie să fiu mai atentă în jur și să ies mai mult afară după ce am stat în carapacea mea. am nevoie să văd și să aud și să simt viața de dincolo de mine în toate formele ei, cu nevoile ei. cu frumusețea ei. și nu va fi deloc ușor, știu. unul dintre aceste demersuri de exteriorizare este și reluarea scrierilor noastre așa cum probabil știți deja (o să anunț marți temele de joacă). și am nevoie să dau scrisul meu judecății altora. dar. am primit atât de mult în schimb!

un an bun să avem!