Robert Jordan-WoT (roata timpului)

“The Wheel of Time turns, and Ages come and pass, leaving memories that become legend. Legend fades to myth, and even myth is long forgotten when the Age that gave it birth comes again.” Robert Jordan -Wheel of Time

aș putea începe prin a spune că am avut o vară magică, suntem la final de august iată și curând începem să numărăm toamnele. a fost o vară în preajma cuvintelor maestrului Robert Jordan, cel care a muncit vreme de peste douăzeci de ani ca să lase în lume roata timpului una dintre cele mai mari și mai puternice serii de fantasy, un fantasy epic ce se poate așeza fără îndoială alături de Lords of The Ring a lui Tolkien cu care se aseamănă ca gen. Robert Jordan însă este maestrul descrierilor și maestrul luminii, elementul central al seriei, lumina din oameni. drept pentru care mă întreb cum aș putea să povestesc eu cele douăsprezece volume citite în aproape trei luni? ce cuvinte să folosesc ca să redau măiestria celor peste 12000 de pagini citite? nu, nu pot și cred că nici nu doresc să stric bucuria nimănui care și-ar dori să afle despre ce este vorba în roata timpului.

spre deosebire de ecranizatul stăpân al inelelor (și poate și mai cunoscutul aș putea spune) roata timpului își face timid apariția pe sticlă, cei de la prime video anunțând că cel de-al doilea sezon va fi lansat pe 1 septembrie. și discutam cu cine mi-a recomandat seria de parcă știa că mi se va lipi mâna de fiecare pagină și sufletul de fiecare cuvânt, maya, că fără o minimă lectură din WoT, serialul poate rămâne drăguț și atât. ca cititor pătimaș, aș zice că și GoT a suferit ca serial într-o măsură mai mare decât mi-aș fi dorit eu, chiar dacă Martin a colaborat activ la scenariu. dar nu despre aceasta este vorba acum, poate o să scriu cândva și cum mi se pare serialul pe care voi începe să îl urmăresc curând. deocamdată ne întoarcem la WoT.

povestea în sine este un dans al luminii și al umbrei, al binelui și al răului pe care o cunoaștem, am mai citit-o, am mai văzut-o la Martin, la Sanderson, la Brett și Hobb și în toate poveștile omenirii și mai ales la Tolkien și aici, pentru că Lord of the Rings se aseamănă mult cu roata timpului (sau există un soi de rivalități de cititori pasionați), eu aș zice că Robert Jordan nu și-a propus să rescrie lumi și lupte care existau deja, ci a mers mai departe, mai în adânc, mai în profunzimea personajelor lui care au ezitări, au frământări și sentimente și cărora le este în mare măsură greu să se împace cu propriul destin… și cu faptul că ”roata țese cum vrea ea” iar profețiile sau ciclul karatheon trebuie să se împlinească pentru că este o nouă vârstă, a treia.

elementelor de bine și rău din tema poveștii (lupta finală dintre dragonul renăscut și cel întunecat) li se adaugă elementele de yin și yang, bărbatul și femeia, prin puterea pe care o pot mânui personajele, saidar și saidin dintre care, partea masculină pătată fiind de umbră. aes sedai, femeile care mânuiesc puterea și jură să nu o folosească decât pentru apărare și asha‘man pe care dragonul renăscut îi adună pentru bătălia finală de pe muntele shayol ghul. pentru că binele trebuie să întâlnească răul până la urmă.

la vremea la care Robert Jordan publica primul volum al seriei (sunt 14 volume, dintre care ultimele scrise de Brandon Sanderson după moartea autorului, in anul 2007, pe baza notițelor acestuia) nu știu dacă George Martin se gândea la cântec de gheață și foc cum de fapt se numește seria și oricum ar fi fost,  eu cred că Robert Jordan nu poate fi egalat în descrierile lui minuțioase și în aplecarea atât de intensă asupra fiecăruia dintre personajele care se văd nevoite să se schimbe, să evolueze și să facă față unor provocări la care nu se gândeau în viețile lor liniștite în ținutul celor două râuri. mai mult, spre deosebire de Tolkien care aduce personaje mitice, fantastice în poveștile lui, aici cei care susțin povestea și personajele ei sunt tot oameni, popoare diferite, dar tot oameni cu excepția, poate, a ogierilor (și aici este remarcabil loial, unul dintre personajele mele preferate) și a celor aflați de partea umbrei: mydraalii și troloci.

roata timpului a țesut ca eu să-mi petrec vara urmărind (doar 12 dintre cele 14 volume plus prequell-ul sunt traduse la noi la editura rao) cei trei băieți din ținutul celor două râuri care cresc și evoluează și acceptă ceea ce sunt, cine sunt și care este destinul lor. un păstor, un mic șarlatan și un ucenic de fierar pot salva lumea? vă las pe voi să descoperiți.

cele 12 volume traduse la noi la editura rao sunt:

• ochiul lumii
• în căutarea cornului
• dragonul renăscut
• umbra se întinde
• focurile cerului
• seniorul haosului
• coroana de săbii
• calea pumnalelor
• inima iernii
• răscruce de drumuri în amurg
• pumnalul viselor
• furtuna se apropie (terminat de brandon sanderson)

mai sunt de așteptat towers of midnight și a memory of light continuate de sanderson și new spring care se desfășoară cu douăzeci de ani înainte de ochiul lumii, iar eu le aștept și nici nu este prima serie la care aștept, nu?

dacă aveți ocazia și dorința s-o citiți, n-o ratați, e din vârful vâfurilor, fantasy masters.