preluăm de la cei doi frați cu care m-am căptușit de neamuri în minunata noastră familie (cine a citit cartea știe, cine nu să facă bine să o citească) un soi de leapșă numai bună, autorul fiind aici. nu știu dacă o să mă țină obiceiul ăsta, contez mai degrabă pe ei ca să nu uit, dar cum marțea are trei ceasuri bune, presupun că ar fi posibil.
1.locul meu confortabil este și va rămâne balconul de șapte metri al casei noastre, în care citesc pe băncuța anume amenajată în acest scop. și când nu citesc cu BB (care momentan nu se mai cocoață pe nicăieri din lipsă de zburătoare) efectuăm grădinărit cu aplomb. aici trebuie să zic că sporul casei care are o vechime de câțiva ani pare să-și dea duhul, lucru care mă irită ușor, locul are un zen care hrănește până și plantele din ghivece.
2.proiect creativ. aici e simplu ca bună ziua, scriu. de când cu cursurile de scriere creativă de anul trecut (al căror scop declarat mie a fost să revin la exercițtiul zilnic al scrisului) am revenit-deși altfel ca să zic așa, mă refer și la stil- la proza scurtă. romanul lucrat anul trecut o să intre și el la purecat și chiar dacă am zis că decembrie, momentan simt nevoia să-l mai las. simt pentru că mâna a doua va fi grea, cu multe de tăiat. se lucrează o proză cu un personaj pe nume paitar, sper să o termin săptămâna asta. cumva, din ce s-a schimbat în felul meu de scris, este timpul: nu-l mai zoresc instinctiv, las la dospit.
3. ceva bun de săptămâna asta habar nu am. a, da, dintre ceaiurile cele noi cumpărate din târg, este unul cu rom, trufe și piper pe care l-am testat și ne place. de fapt l-am ales pentru notele de piper (vânzătoarea zicea că nu, nasul meu că da și s-a decis cu lista în prefață că nasul meu avea dreptate) și este nu doar interesant la miros ci și la gust. știu, aici ar fi putut fi tort, da nu am făcut. și nu punem nici stollen-ul care a ieșit grozav (cea mai bună invenție formele!) anul ăsta a avut bucăți de ciocolată și caise în plus.
4.plante. înfloresc orhideele. cele mai ignorate plante din balcon au câte două-trei și chiar patru tije pline de boboci, două dintre ele au început înflorirea așa, ca de prima săptămână din an, asta după ce crăciunița s-a agitat toată toamna până în decembrie că nah, era treaba ei. cum spuneam mai sus, sporul casei care a rezistat eroic ani buni pare că își dă duhul așa brusc, cred că i-a fost prea frig. sper să îl pot salva, dar dacă nu, aia e.
5.lumini și luminițe din brad. conform tradiției am avut brad și de celălalt crăciun, același, aceeași instalație cu lumini albe și aceleași globuri. the BB ignoră total și lumini și podoabe, lucru care ne-a mai relaxat puțin, la cât de dinamică este o și vedeam fix în vârf, luptând eroic.
6.grija de sine. aici, deși vorbeam despre extern/exteriorizare deocamdată stau în bârlog. am decis ca pentru sănătatea mea mentală să reduc accesul la platformele de socializare și socializarea fără rost. încă o dată se dovedește că ”din veac în veac” e baza mea de oameni cu care pot fi eu însămi. mulțumesc frumos, restul nu suntem prieteni oricât ați avea nevoie.
7.rugăciune/meditație/jurnal/recunoștință mergem pe recunoștință și meditație aici, a fost și de crăciun un exercițiu de gratitudine (devenit ieri privat pe FB și aia este). sunt recunoscătoare că mai sunt întreagă la minte. ”este ceea ce este” a devenit mantra mea de anul trecut.
fotografii nu vor fi, va trebui să mă credeți pe cuvânt, am decis să renunț complet la imagini pe blogul unde primează cuvintele.
și, or să apară temele astăzi la un moment dat, încă nu m-am decis exact la cerințele de formă. reviu!
update: prima temă a anului, pentru luni 15 ianuarie (taman de ziua eminului, ia să vă văd lirica și poetica așadar) este un text cu titlul crângul
nu impunem nimic la stil că nu m-am decis, dar pentru cine preferă și cuvinte, poftim douăsprezece: vlagă, adunătura, faima, moartea, bătrâna, frumoasă, întâlnirea, moșneag, caraghios,năluca, boală, ceața. spor!
Mă bucur să te regăsesc aici, cu noutăți și pot să-ți spun că abia aștept tema și cuvintele!
Să ai un an nou așa cum ți-l dorești! (văd că drumul de urmat e trasat, în mare cel puțin)
Interesantă partea cu meditația, cred că ar trebui să mai încerc și eu din când în când…
e deja a doua postare a anului, dana. an bun să ne fie tuturor!
meditația e ca scrisul: sau e, sau nu e. nu din când în când ci este. mie îmi place dimineața când e liniște în casă și abia m-am trezit. uneori nici nu o fac mult, câte minute simt nevoia.
Să-ţi fie 2024 un an al bucuriei şi să-ţi reuşească tot ce ţi-ai propus!
Acum am văzut şi tema pentru 15 ianuarie.
Mie personal îmi place cel mai mult şi mai mult jocul doar cu duzina de cuvinte, fără alte cerinţe (cuvintele impuse sunt singurele care mă stimulează, mă fac să caut metafore, restul cerinţelor nu mă lasă să bat câmpii după pofta-mi de moment ).
cum am spus, vero, fiecare alege ce-i place din enunț.
mie îmi plac și limitările tehnice pentru că mă obligă uneori să merg într-o zonă mai puțin folosită de pildă, dar nu sunt obligatorii. nu scriem obligați, nu?
Ehee, încă o postare! Să-ţi fie numai cu bucurii tot anul! Şi insipraţie!
Nici eu nu știu dacă mă ține obiceiul dar cât e e distractiv să arunci un ochi în urmă și să vezi lucruri bune mai ales că ne pregătim pentru Blue Monday
Nu, psi, nu suntem obligaţi, doar la şcoală eram, dar şi atunci mai trăgeam chiulul. 😆
Numai când scrii dintr-un imbold interior iese ceva care merită citit – eu trăiesc cu această convingere.
mulțumesc, potecuță! am de gând să scriu mai des anul ăsta. de toate.
da, nici nu știu când e ziua aia!
așa credeam și eu, vero, până când am discutat despre obiceiul meu de a scrie și am remarcat singură cât de multe chestii, aproape matematice, am în cap și le fac înainte să și în scris. imboldul vine dacă îl hrănești, nu altfel, dovadă mulți dintre cei care nu mai scriu deloc.
Eu nu fac nimic aproape matematic, psi. Ideile şi cuvintele vin sau nu vin, sună bine sau nu în mintea mea… Încep cel mai adesea să scriu fără să ştiu cum o s-o scot la capăt şi, dacă e să fie, totul se leagă de la sine.
ba da, faci. nu conștient. așa ziceam și eu dar ai o rutină care te ancorează în scris și face să pară că ideile pur și simplu vin de la sine.
Poate…