soarele cobora la vale așa cum o făcea în fiecare seară, mai întâi peste dealul văduvei, mai apoi peste fiecare dintre casele mici, de lut ale satului în care trăiesc toți cei veniți să moară. lili stătea pe prispă și privea cerul ca pe-o bucată de pânză din care și-ar fi croit rochie, să arate și ea ca o femeie și să plece în lume, dincolo de panglica de asfalt care nu lega satul de lume larg, era numai un drum cu un singur sens, nimeni nu mai pleca de-aici decât pe deal, în cimitir.
lângă ea, ronțăind o bucată de pâine pe care o numea cașcaval , garson rânjea la soare ca un nătâng, cu capul lui mare și trupul slab, un venetic ce nimerise într-o zi în sat și rămase în curtea ei pentru că nu avuse inimă să-l alunge și-l privea cum umbla pe jumătate gol, cu pete de noroi uscat pe față și cu vorba lui ciudată:
-ce mănânci acolo?
-un ca-ga-gal. e proaspăt !- și râdea cu gura lui mare, care îl făcea să pară și mai urât, dar asta nu o mai supăra ca la început, când se apuca să rostească un psalm ori un tatăl nostru de câte ori se speria de el. cine lăsase pe lume un om așa pocit? cum nu se îndura viața de el? lili nici măcar nu se mai mira că ajunsese la ei, aici toți aveau câte un beteșug și trăgeau să moară. de parcă ea era frumoasă cu zdrențele ei și piciorul pe care și-l târa, cu fața toată mâncată de bube.
de când popa care ținea în grijă sufletele lor murise, nimeni nu mai merge la biserică, iar clopotele băteau când se apuca vreunul de ele, de se speriau și curcile și toți păreau că se învârteau în cerc. garson apăru puțin înainte să-și dea popa duhul și lumea se codea care să-l îngroape așa cum se cuvenea. or fi fost ei pedepsiți, dar nu erau câini de oameni. să-l îngroape fără slujbă? fără carte și clopote? ei, doar nu erau ei cei mai evlavioși, să citească cineva din cartea pe care o căra popa peste tot așa zise unul și toți acceptaseră până la urmă, mai mult din cauza mirosului care nu era nici floral și nici maritim ci pur și simplu îngrozitor căci popa zăcea în soare, așa cum căzuse.
garson acceptă să sape groapa și o făcu mai iute decât vorbea căci era ambidextru , dar oameni nu știau cuvântul ăla, de unde să-l fi știut, doar stăteau și se mirau cum mișca el mâinile, în același ritm. tot el cărase trupul popii pe deal, nu mai aveau cal, îl mâncaseră și tot el făcuse o cruce din două bețe. n-ar mai fi făcut asta! când nu mai rămase nimic din popă, înghițit de pământ și mirosul se mai risipise, lili citi din cartea lui, pe un ton grav, lucru care se dovedi a fi o alegere deloc inspirată. și toți aflară că popa căra între sfintele coperți povești deocheate care scoseseră roșeața pe chipurile care ascultau, care de indignare, care de plăcere, nu se știa. scârbită, lili aruncă cartea în groapă și nu mai vorbi vreodată despre asta, deși nu uită. în sinea ei tot zicea că popa fusese un nemernic, unul la care se uitase cu evlavie și care acum, de-ar fi trăit, i-ar fi citit măscării peste cap, cum se pregătea să nască. ptiu! și nici n-ar fi știut ce păcat și-ar fi făcut de bună voie, niciun post sufletesc nu ar fi curățit-o.
un plâns de copil tulbură liniștea amurgului, un strigăt cu care toți se obișnuiseră de-acum, viața încolțise și curgea mai departe cum nimeni n-ar fi crezut că se poate, dar uite că se întâmplase, femeile nășteau iar și cu fiecare plânset păreau că se îndepărtează de moarte și de dealul văduvei despre care nimeni nu mai știa cine fusese, de ce se chema așa.
garson o privi, zâmbi spre ea ca un cocoș, cu firimituri de pâine în barbă:
-gag legag, bobil! muoasă lili!
sigur că da, zâmbi lili, o să-i faci și leagăn și copilul o lovi cu piciorușul.
update 07.11.2023
pentru data viitoare cerințele sunt următoarele
- un text literar care să nu conțină dialog, cu titlul în zodia… (și alegeți voi zodia)
- cuvintele vor fi următoarele: dexteritate, garsonieră, plămâni, vânătoare, toaleta, pacient, imaterial, știrile, genericul, cutremurat, partidă, somnolență
- data de publicare 13 noiembrie.
Nu e deloc așa cum ai zis tu, doar o relatare jurnalistică, ci e așa cum știam că o să fie- cu suflet, cu metafore, cu drag. Se simte, ce-i drept, trecerea spre ”contemporaneitate” cum am numit-o, dar e a ta, în stilul tău atât de deosebit, pe care l-am admirat mereu.
Mulțumesc, Pisic, pentru că ai reînviat jocul!
forma finală nu va apărea aici, dana, am mai tăiat niște una/alta din ea.
dacă am iubit ceva la jocurile noastre mai mult sau mai puțin serioase, am iubit diveristatea și imaginația fiecăruia dintre noi. și nu îmi doresc decât să ne bucurăm de scris, atât. în ce privește scriitura contemporană cum zicea si King: fără adverbe, fără complemente și adjective inutile, nu înseamnă fără stil și imaginație, nicicum. înseamnă arată-mi, nu-mi spune.
mulțumesc pentru povestea ta.
Sunt curioasă dacă avem și vreun amurg incert dar vesel , noi suntem prea îmbibate cu melancolia toamnei.
dacă se trezește imperialul tău frate, vom avea. poate. că se mută.
și că e aerian ca tine, katia.
N-am văzut actualizarea de la postarea ta precedentă.
Dar am văzut – abia acum – postarea asta (şi mi-a plăcut!) şi încă mai e 6 noiembrie. Aşa că… Om vedea dac-o ieşi ceva.
Mi-a ieşit cât de cât ceva. Nu puteam să ratez ocazia!
Hop şi io, că nu m-am putut abţine!
Mulţumesc pentru joc şi pentru frumoasa ta poveste!
Daca tot te vad, scriu repede.
Spor la scris pentru noul joc, draga psi.
O sa va urmaresc cu placere!
Zile frumoase de noiembrie!
și-a ieșit, vero, ca de obicei. mulțumesc!
zile frumoase de noiembrie, suzana! și mulțumim de însoțire!
și eu mulțumesc, anaconde!
psi, nu-i bai că n-avem tabel şi linkuri, dar cum aflu cine-a mai scris? Că tare aş vrea să citesc tot!
Am găsit povestioara Kadiei şi poate o fi scris şi Dana, dar unde, că a comentat aici fără link către blog (pe numele ei)?
Cred că am găsit-o pe Dana – la capătul curcubeului, nu?
Bună! Acum văd actualizarea articolului cu tema pentru data viitoare (am mai intrat o dată azi) și mă bucur. Așteptăm muza. Zi bună să ai, Pisic!
vero, nu e kadia e katia.
și mai este dana, da: aici
Scuze pentru “botezul nedorit” – fuse iuţeală de mână şi nebăgare de seamă.
Şi da, între timp am găsit-o pe Dana.
stai liniștită, vero, nu-i bai! doar că și mie mi-e dor de kadia.
și sper să rămânem un grup mic și cald. literar.
Sper şi eu, psi.
Bine v-am gasit aici ♥ îmi place initiativa ta PSI si doresc sa ma înscriu si eu în club!
Eu am mai scris în urma cu ceva ani “Clubul celor douasprezece cuvinte” sau “Duzina de cuvinte”… tabelul de înscriere era la Catrim pe blog.
Am vazut noua propunere de cuvinte si titlu, voi încerca sa scriu si eu un text “în zodia…”
Care sunt regulile aici , în “Clubul PSI”? unde va fi tabelul de înscriere? de când pâna când putem înscrie textul propriu?
Multumesc anticipat ♥
bun venit, carmen.
catrim a preluat povestea cu duzina de cuvinte de la mine atunci când am decis să renunț la ceea ce s-a numit clubul psi la vremea lui, după ani buni în care am scris împreună… și am obosit. și cum am tot discutat cu prietenii că ar trebui să ne reluăm provocările literare, am deschis din nou ușa poveștii de acum mai bine de zece ani însă nu vom avea pinguri și tabele, pur și simplu scriem. și ne citim dacă dorim.
tema (și cerințele ei) le voi posta în fiecare zi de marți și pot fi preluate de oricine dorește, cât dorește să ni se alăture, noi postăm de obicei în cursul zilei de luni și pentru că tot ce facem vine din bucurie regula este că nu sunt reguli. doar să iubim scrisul și să respectăm cerințele, care nu vor fi multe, un titlu, niște cuvinte impuse și câteva cerințe să le zicem tehnice (care nu se aplică celor care scriu microproză).
prin urmare bun venit și spor la scris.
Buna dimineata tuturor din clubul PSI
Un start bun in noua saptamana
Textul meu “in zodia…” este aici
https://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2023/11/in-zodia-haosului-duzina-de-cuvinte.html