cracovia. povestea de primăvară merge astăzi mai departe, așa cum vă promisesem în episodul trecut, și-am ajuns, iată, după o plimbare prin cartierele evreiești (și o mică lecție de istorie) să ne întoarcem în nowy plac și în rynek glowny. este sâmbătă după amiaza, grupul nostru s-a reunit la timp pentru o bere la terasa din fața hotelului (băieții) și o mică incursiune printre tarabele meșterilor artizani care își etalează mărfurile în nowy plac. în esență, cracovia își are și ea meșterii ei de bijuterii, așa că ne lăsăm ispitite de ceea ce vedem pe-acolo: o ghindă frumos meșteșugită, ascunzând în corpul ei transparent fire de iarbă delicate și o pisică de piatră pictată. iar când foamea își ridică mustățile, deși tentați de celebra zapiekanka, o baghetă de pâine pe care tronează brânza topită și ketchup-ul din belșug și pe care o găsești în nowy plac până târziu în noapte, alegem un restaurant din piața cea plină de terase din kazimiersz: chez helena.
despre bucătăria poloneză pot să vă spun doar că se aseamănă cu a noastră și că varza este aproape nelipsită din meniu. iar chez helena se mândrește cu faptul că în această casă s-a născut și a copilărit cea care avea să devină peste ocean, fondatoarea imperiului cosmetic helena rubinstein. ceva mai încolo recunoaștem un alt loc celebru: restuarantul ariel, locul unde spielberg a luat masa- și care apare și în filmul ”lista lui schindler”, dar și sinagoga remuht, cea mai mică și, poate, una dintre cele mai vechi din acest cartier pe care un film l-a scos în lumină: multe grupuri de turiști vin aici, atrași de inscripțiile care spun poveștile acestor locuri. și sunt multe povești de auzit. se ajunge relativ ușor aici, după ce treci de sinagoga înaltă și de sinagoga poppera (sinagoga veche- 1407) care domină piața. și, pentru doritori, la restaurantele din kazimiersz se găsește și mâncare cu specific evreiesc.
după o masă copioasă, stropită de berea poloneză, o pornim cătinel către rynek glowny. după amiaza este molcomă și pe străzile din cracovia, doar turiștii mai trec acum admirând fațadele clădirilor, ascultând poveștile orașului. ca și ei, ne lăsăm și noi ademeniți de muzica acestui oraș și ajungem din nou în rynek glowny, de data aceasta pe una din străzile care se intersectează cu drumul regal și trece prin partea dreaptă a bazilicii sfânta maria. este strada sienna, iar aici, la numărul unu, descoperim galeria bukowski. un loc numai bun de zăbovit printre ursuleții de pluș lucrați manual după același design suedez, așa încât, la plecare, în brațele mele tronează nimeni alta decât lady hamilton bukowski în halatul ei cel alb. 
grea alegere, vă spun!
cu lady hamilton în brațe am colindat printre tarabele târgului de paște, unde bijuterii și haine se amestecau cu mirosul de bere, de cârnați, de zapiekanka și de ciocolată din fabricile care se găsesc și aici, ca și la praga. sunt și căciuli de blană ori haine mai scumpe, dar turiștii sunt atrași de lucruri mai degrabă mărunte, cred. iar polonezii, după ce au plimbat toată ziua coșulețele lor cu mâncare la biserici (care mai de care mai frumos împodobite) se pregătesc să apară pe străzi odată cu înserarea. și-atunci, sub faldurile întunericului, pe când zygmunt începe să bată, o altă emoție se naște. (clopotul zygmunt – 1520- simbolul poloniei- cântărește 13 tone și este nevoie de o duzină de oameni să-l trezească din somn. și-l găsiți sus, în castelul wavel).
de-odată cu zygmunt se trezesc la viață și celelalte clopote ale orașului: este seara de înviere, așa că oamenii se adună cu mare și mic la biserici. pe străzile până atunci pline doar de turiști, călugării trec grăbiți în rasele lor maronii și-n lipăit abia auzit de sandale, la rând cu măicuțele. este seara de înviere și toate bisericile cântă… bazilica sf. maria, la unison cu cea din castel, de-odată cu biserica sfinților petru și pavel și împreună cu cea a sfintei ana. este seara de înviere… la bazilica sfântului francisc ori la biserica sfântului andrei și toate clopotele răsună încât aproape poți să auzi ecoul lor, din cer. este cutremurător și tulburător, un amestec care mă oprește cu ochii mari, a minune.
abia târziu, în liniștea nopții cu stele, aveam să scot din nou la iveală, ca pe o piatră de chihlimbar această amintire a clopotelor vestind, chemând, luminând. și chiar de-am mai trăit acest sunet, parcă niciodată nu mi-a fost așa de înalt. wesolych swiat! și lady hamilton adoarme în plușul ei.
celelalte povești despre vacanța noastră de paște la cracovia le găsiți prin zăpadă, prin kazimiersz, prin rynek glowny ori prin podgorze.
Foarte interesantă întraga serie. De obsorbit și ținut minte. Ciocolată sub forma asta am văzut prima dată în Italia, în iarnă și mi s-a părut operă de artă. Parcă nu-mi venea să mușc dintr-o cheie franceză, ori o potcoavă.
Am citit şi partea asta, ca şi pe celelalte, cu atenţie şi bucurie, am simţit puţin din emoţia clopotelor, am încercat să-mi amintesc secvenţa din film dar te rog să-mi dai voie să o pun la loc de cinste pe lady Hamilton. E incredibil de frumos pluşul ăla. Şi numai pentru asta m-aş duce acolo.
îți recomand să ajungi la praga, em, la muzeul de ciocolată.
cred că de la ei a pornit povestea asta cu diversele forme.
potecuță, eu încă mă întreb de ce nu l-oi fi luat și pe lord hamilton! adică știu de ce: prețul este pe măsura lucrului investit în această jucărie. așa că, întoarsă acasă, pentru că aveam de vizitat niște copiluți, m-am trezit dezamăgită prin magazinele de jucării, văzând urșii chinezești care arată… câh!