crăciunul este….
… iubire. dar de iubire. prezență. acceptare. spirit. celebrare. sens. magie. bucurie. lumină. beteală. familie. crăciunul este ceea ce alegem noi să fie. și dacă în urmă cu trei ani vă vorbeam despre heimkommen, astăzi, privind reclama celor de la erste- surpinzătoare reclamă pentru o bancă, nu-i așa?- mă gândeam la toate vocile care se aud, fără să fie puține, despre marketing, despre monetizare, despre atât de multe. parcă și inutile după sufletul meu. 
sunt născută de-un crăciun, v-am mai spus. poate cel obișnuit, poate cel de rit vechi, nu contează. cumva, pentru copilul meu interior, sărbătoarea aceasta capătă dimensiuni mitice, speciale, tocmai pentru că o pot lega de semnul nașterii mele. care semn este un dat, n-am avut nicio influență în ceea ce-l privește, dar am recunoștință. multă. pentru că eu iubesc crăciunul de la înălțimea unui suflet de copil și până dincolo de stele. din fiecare poveste scrisă despre crăciun și până la rugămintea cu care am să vă tot bat la cap până în ajun. pentru că da, eu cred în spiritul oamenilor, în bunătate, în magie… și în magia acestei sărbători.
și atunci, mă întreb, cum se face că am uitat să ne bucurăm? ce ne împiedică să fim cu adevărat buni în aceste zile? ce ne împiedică să fim prezenți, cu adevărat prezenți în viețile celor pe care spunem că îi iubim atât de mult? când ne-am uitat tradițiile și mai ales când au început să ne displacă colindele, când am devenit atât de grăbiți și de mercantili?
crăciunul este… iubire. prezență. sens. au oare acestea vreun preț? costă atât de mult? chiar, cât costă o îmbrățișare? cât costă să fii acolo unde este nevoie, să fii cu adevărat acolo? cât costă să asculți glasul unei inimi, strigătul unui suflet? cât costă și cât doare să te redescoperi copil în oceanul de magie al crăciunului? când te-a bucurat ultima oară un glob, când te-a emoționat ultima oară o colindă și când ai îmbrăcat în hârtie colorată un gest, unul numai al tău, dar atât de necesar celui de lângă tine?
refuz să cred că el, crăciunul, cu tradiții mai vechi sau mai noi, este lipsit de însemnătate. refuz să cred pentru că eu știu: crăciunul este iubire. este sens. este magie. este bucurie împărțită. și îl aștept din nou să revină… am brațele pline de îmbrățișări. am inima plină de lacrimi de gratitudine pentru încă un an plin de rod. am sufletul încărcat de cadouri numite bunătate, profunzime, recunoștință, iubire, iubire, iubire… iar din nuielele de argint ale zilelor îți aduc o colindă.
crăciunul este….
Tu ai pus atâta suflet şi drag în rândurile astea, de mă simt ca un copil desfăcând cadouri.
Cred că nu e pierdut nimic, cred că la un moment dat, tot se aprinde-n fiecare măcar o scânteie de sărbătoare.
păi am pus, potecuță pentru că este atât de simplu, atât de ușor și atât de însemnat până la urmă să fii acolo, să te bucuri, să iubești până la urmă. crăciunul nu este forfotă (și dacă este prin magazine să fie cu bucurie și cu răbdare), crăciunul nu este despre cel mai scump cadou ci despre cel mai potrivit și drag, este despre oameni și omenie… și da, anul acesta va fi cu globuri mov prin mulți brăduți.
Chiar ieri m-am buucurat de un globuleţ şi fiindcă tot mi-a plăcut, iar modelul acela îmi lipsea, l-am cumpărat. Este o bufniţă roşie şi mi s-a părut hazlie…
Aştept Crăciunul ca un copil, chiar dacă ştiu că sub brăduţ voi găsi ceea ce am avut eu grijă să cumpăr, dar mirosul proaspăt de cetină, colindele, bucuria din ochii copiilor, îmbrăţisările şi darurile făcute cu drag sunt de nepreţuit.
Şi aceasta e tot un fel de poveste despre Crăciun…
chiar dacă astăzi, dana, copilul din tine va găsi sub brad daruri puse de adultul care ești, magia rămâne. bucuria rămâne. bucuria copilului tău, care este până la urmă un dar neprețuit, bucuria celor dragi ție. și da, micul glob, micile întâmplări din aceste zile tot un fel de povești sunt. presărate cu iubire.
și mai rămâne apoi ceea ce nu știi încă, semne, gesturi care te pot surprinde, venite de la oameni care te apreciază, care te iubesc. magie adică!
Crăciunul, pentru mine, este şi a fost dintotdeauna dezamăgire. Nu mă refer la aspectul religios care nu mi se potriveşte, ci la “tabloul” copilului care niciodată nu a găsit sub brad ceea ce şi-a dorit ci nişte “chestii, ca să fie” şi apoi al adultului care nu are cu cine şi pentru cine împodobi un brad şi sărbători. Fiindcă.
Aşa a fost să fie, punct. Nu vreau să stric nimănui starea de spirit – doar am relatat, pentru conformitate.
În altă ordine de idei, ţi-am trimis un e-mail prin vară şi nu ştiu dacă l-ai primit, că răspuns n-a venit. Spuneam că am oarece probleme aici pe blog cu browserul meu “vechi”. Acum am dezactivat javascript ca să pot derula pagina şi să pot comenta. Nu-i bai, că oricum nu mai sînt prezent (înt-ro multitudine de sensuri) da’ voiam să ştii.
Fie-ţi Crăciunul pe placul sufletului! Copilaşii mei – cei care mai sînt în viaţă – o salută pe Maya. Să vă fie bine!
și vouă să vă fie bine, maya e toată sub brad, ocupată, dacă în anii trecuți era ”cumințenia pământului” anul ăsta i-a cășunat pe-un săculeț de moș și ”stăm de strajă la hotare”. evident că bucuria ei umple sufletul meu de lumină!
nu știu dacă am primit un email, înclin să cred că nu, dragoș, altfel ți-aș fi răspuns.