de aur moale și rugină
se-ntoamnă inima. în prag
de iasomie și de drag,
coboară tainic în lumină
octombrie
și va să vină
pe ceruri roz de răsărit
și pe tăceri de asfințit
o altă zi, o lună plină
octombrie
și din zenit
coboară fluturi de rugină
și se înalță caldă, lină
o inimă. lumină plină
octombrie
octombrie în miez arzând, pe sub copacii colorați cu foc, cu soare-n frunze și noroc… tablou de toamnă-n fugă, zâmbet de la fereastra grabei noastre, cât miroase a cerneală, a ceai, a suflet boltit în lumină. plină. rugină… și-o inimă.
https://www.youtube.com/watch?v=kOlvLRZ67lA
Balsam pentru suflet sunt versurile tale. Să-ți fie luminos și cald, restul toamnei, Pisic!
Vânt cald de toamnă blândă suflă peste suflet citind.
În vers și proză e tot poezie, toamnă-n miros de iasomine, octombrie, caldă și lină, sub razele de luna plină.
Tu știi cum o văd? Ca o pisică roșcată toamna ta. E pufoasă și mole de la muzicalitatea caldă a m-ului împletit în „-ntoamnă/inima/iasomie”. E un glob octombrie al tău. Un rotund perfect cu fluturi de rugină curați, grațioși fluturind – rugina fiind complimentul absolut al aurului transformat de octombrie pe un cer roz. E un tablou inconfundabil. Doar octombrie îl poartă.
Și-apoi schimbare de registru: foc cernut la fereastra grabei, înflorind în noi miros de cerneală și ceai, „cu soare-n frunze și noroc.”
Apoi iar te joci, ca și cum vârful pensulei ar adăuga niște detalii mici. Pentru că vrei, pentru că poți, pentru că simți „lumină/plină/rugină/inimă”, care firește rimează cu „plină/rugină/vină/lumină (nu am respectat ordinea) din prima parte.
Am spus în multe cuvinte ceea ce ar fi încăput într-o frază scurtă: m-am topit în octombrie al tău, atât de mult îmi place.
Am comentat la primul impuls și nu pricep de ce, când am postat nu s-a postat.
Octombrie al tău e o pisică mare roșcată. Moale muzical de la m-urile „se-ntoamnă/inima/iasomie”. E un glob de cristal unde „fluturi de rugină” fluturesc pe un cer roz, în lumină. Pentru că în octombrie al tău, rugina e o etapă de maturizare a aurului.
Apoi treci în alt registru al textului, dar și culorile își schimbă intensitatea: „copaci colorați cu foc, cu soare și noroc”, recunoști că ești pictor: colorezi tablou în fugă, pe lângă culori pui niște miros de „cerneală și de ceai”și, cu o pensulă subțire, trasezi ultimele linii în joacă: „lumină/plină/rugină/inimă” (pentru că vrei și poți și simți) care se împletesc extremd e discret cu finalul unor versuri din prima parte: „rugină/lumină/vină/plină/lină” (nu am respectat ordinea). Un tablou și un octombrie perfect. Foarte migălos, cu fluturi de rugină fluturind pe un cer luminos și roz și, firește, păduri cu copaci colorați cu foc și soare.
nu este chiar luminos și cald, dana, dar e toamnă și e bine așa. mulțumesc! ai grijă de tine!
pune și o îmbrățișare mare-mare, potecuță. de la mine.
să știi, mugur, că luna este cam scumpă la vedere la noi, de câteva seri, dar… aurul toamnei! ce mirare, ce splendoare!
mulțumesc pentru vizită.
mărturisesc, em, draga mea dragă, că aștept cu mari emoții comentariile tale. pentru că mă vezi și mă simți atât de bine, pentru grija ta și aplecarea ta absolut fantastică pentru poezie, lucru rar întâlnit de mine, parcă tot mai rar. o vreme chiar mă gândisem că – poate greșit ori poate din prea multă iubire de ea- văd poezia altfel și nu tocmai bine. dar vii tu și mă iei de mâna care, abia acum o clipă ținea stiloul, și cuvintele tale mă fac să cred că da, ai auzit susurul, șoapta, freamătul iubirii din și în vers. și simt gratitudine și recunoștință. îți mulțumesc.
buna psi…
am trecut sa te vad..
ce mai compui si cum mai esti..
te pup. frumos ai scris ca mereu.
mulțumesc, anca pentru trecere și gând.
Emoția mea se întâlnește cu a ta atunci, pentru că mă dizolv în poezia ta. Și dragă mi-e.
Am avut probleme ieri cu postarea comentariului și nu am vrut să renunț. Al doilea a fost mai mult din amintiri, e cam stângaci pentru că mi-e aproape imposibil să mă repet, sunt falsă la a doua strigare, însă aveam niște imagini în minte născute de poezia ta, pe care nu voiam să le las să plece.
mai sunt probleme cu wp-ul și cu update-urile lui la comentarii, dar eu verific întotdeauna prin spam să nu se rătăcească ceva.
mulțumesc mult, pentru tot.
De ce-ti închizi asa repede comentariile la postarile mai vechi de… o luna, doua? Pentru ca e toamna?
hapi, le închid pentru că și așa apar destule spamuri pe la postările unde se (mai) poate comenta. și-apoi, cred că știi deja, eu nu scriu pentru comentarii. așa cum nici cărțile mele nu vor fi pentru laudă, trafic sau mai știu eu ce.