te-așez pe-o râspântie. în inima de ceară. în liniște.
în liniștea curbată a lumânării
ce bântuie. ce strigă. ce gâtuie
sălbatica clipă, albastră.
te-așez pe-o uitare. în miezul plâpând. în fierbinte.
în fierbintea tâmplă a nopții
ce mistuie. ce plânge. gutuie
din toamna aceasta uscată.
te-așez pe-o mirare. ultima.
ziua în care am plecat e departe
și-n jur mă desparte
tot. chiar și amintirea ta
bântuie, lacrimă-n gutuie.
sursa foto: px
Toamnă-gutuie și lacrimă ce bântuie. Superb!
Atât spun, iar pentru restul cuvintelor aștept Potecuța și pe Em.
frumos si neatins..
atat de aprins
ca o flacara de frunza
alba
galbena
ca cerul de albastru…
tac…
tu torci
si aici e finul.
multumesc!
Lacrima-gutuie şi inima aia care se prelinge la căldura lumânării m-au făcut să tac şi să ascult emoţia.
Dana, draga mea Dana, mă onorează dincolo de cuvinte faptul că te bazezi pe mine. De data asta însă… na. Face Psi ce face şi lasă fără de cuvinte.
Te îmbrăţişez!
Credeam că doar pe mine, Potecuță…
O așteptăm pe Em, că de, ea e de profesie…
Azi mi-ai trezit și zgândărit dorul de copilărie, iar gutuia s-a transformat pe dată în inimă-ncerată, topindu-se arzând pe amintirea vieții ce-a fost și se duce, ducând. Cu dor de copila ce-am fost și cu necaz pe toamna asta ce-mi întomnează trăsăturile cu raze de soare pe lângă ochi, lăsându-mi doar bucuria unui parfum galben și-a unei amintiri albastre: gutuia de pe dulapul de lemn al bunicii din care mușcam cu poftă: „Ai să-ți rupi dinții!!!” și-alintul dulce cu diminutiv, mai dulce ca gutuia aceea care dulce-mi era.
Și-și plânge-n noapte lacrimi de ceară gutuia. Galben în amintiri albastre.
Am citit acum comentariile fetelor și m-am rușinat. Am pornit butonul fără să văd, fără să aud. Eu nu prea citesc comentariile. Acum îmi bate inima a frică.
well, o să vă răspund tuturor… că mulțumesc pentru ceea ce iscă poezia mea în voi și pentru trecerile voastre.
să aveți zile galbene, de gutuie, cu tot ce vă doriți.
Cand reapar fluturi in stomac poezia ta e mai dulce pentru suflet.
Si tot din poezia ta ramane teama: sa nu moara, sa nu fie ultimii, sa isi depaseasca durata de viata pe Pamant…
he, he, mulțumesc hapi. știu că timpul tău este așa de scurt acum, așa că tare mulțumesc! zile de aur să ai în toamna aceasta.
Tu stii ca-mi place mult cum torci, si-nvârti pe fus cuvinte rasucite. Mi-ar place mult din vis sa te întorci, sa-ti simt parfumul versurilor calde, din cuvinte…
Un weekend magic, draga psi !
pentru torsul ăsta, iosif, de vină e toamna.
mulțumesc.