oamenii fac cele mai bune alegeri la un moment dat. de pildă eu am ales să plec, să tac, să scriu, să râd, să fiu tot eu, deși altfel. am ales să nu mai privesc ca orbul prin fum, în locuri în care nu mă simțeam potrivită, am ales să-mi dăruiesc mai mult mie din timp…
este săptămâna patimilor pentru ortodocși, ne pregătim de Înviere sau de vacanță, fiecare alege pentru sine. astăzi aleg să vă dăruiesc un filmuleț. podul. este cu alegeri. cu gânduri și cu multe întrebări. și o urare: orice veți face în zilele acestea de sărbătoare care vin, să fie pe măsura dorințelor voastre și să vă fie cel mai bine.
Voi urmări filmuleţul în seara asta, în linişte şi cu atenţie.
Acum vreau doar să îţi mulţumesc pentru urare şi să îţi doresc să fie aşa cum vrei tu. Totul să fie aşa.
sunt tare curioasă ce vei simți urmărindu-l, potecuță. și mă bucur mult că o vei face.
Imi place urarea ta! Asa sa se deruleze toate lucrurile si in viata ta!
Sarbatori Pascale luminate! Senin si frumos in jurul tau!
Cu drag!
Să-ți fie sărbătorile binecuvântate, gândurile senine și sufletul plin de pace și lumină, pisic!
O să-l văd și eu. Sunt tare curioasă.
Săru’ mîna de urare, să-ţi fie şi ţie precum îţi doreşti.
Şi mai ales, să nu fii vreodată pusă în situaţia de a alege ca-n film. Că e cumplit.
viața mea nu e pe blog, suzana, dar sunt recunoscătoare fiecărei zile trăite și fiecărei întâmplări. fiecărui dar și fiecărei… alegeri. sărbători cu magie să ai!
și de tine sunt curioasă, dana, cum vei simți acest film.
sărbători cu magie!
mulțumesc, dragoș.
pe fetița mea o chema horația, apropo de alegeri…
Ah, da, îmi amintesc numele, dar nu îmi amintesc povestea, dacă ai spus-o. Nici nu ştiu dacă ar fi bine s-o (mai?) spui. Pe mine m-a zguduit suficient filmul, de la o vreme am căpătat o sensibilitate accentuată la subiectul “despărţirilor” forţate, probabil de cînd cu Copilu’ şi nu cred că-mi mai revin – dacă pot spune aşa – vreodată. Nici nu pot evalua dacă e mai greu să faci tu însuţi alegerea sau să fie făcută de o terţă parte, fie ea întîmplarea sau vreo zeitate, fiindcă fiecare simte în felul său. De fapt, evaluarea n-are nici un rost, importantă e acceptarea, împăcarea cu situaţia – cînd sau dacă apare.
Gata, că nu-i bună tristeţea la micul-dejun. Sărbători cu bine s-avem!
Tulburător. Răscolitor. Am plâns, am zâmbit apoi, am rămas pe gânduri. E… e de simţit. Mulţumesc!
Momentul acela în care cumpănești dacă să-ți smulgi sufletul din piept pentru a salva alte vieți e terifiant. Nimeni, niciodată, nu ar trebui să treacă prin asta. Apoi te târăști dintr-o zi în alta, dintr-un loc în altul, încercând a învăța să trăiești, așa, fără suflet, fără lumină, orbecăind. Și, într-o bună zi, pare că Divinitatea se îndură de tine, trimițându-ți lumina unui înger, care aduce la chip cu sufletul pierdut, purtat pe brațe de o mamă fericită pe care atunci, cândva, ai binecuvântat-o să trăiască o viață împlinită. E ca o recompensă, dacă pierderea aceea s-ar putea recompensa în vreun fel, ca o aripă divină ce mângâie o rană necicatrizată, îmblânzind, oarecum, suferința. Ridici ochii spre cer și chiar zâmbești chinuit, forțat, apoi cu toată făptura ta. Și știi, atunci, că ai făcut alegerea potrivită chiar renunțând la propriul suflet. Tulburător.
Sărbători frumoase, Psi! Așa cum ți le dorești. Să ai liniștea aceea bucuroasă. Pastel curat.
Te îmbrățișez!
(O să mă uit la film zilele acestea)
nu am spus niciodată povestea, dragoș, doar numele. și nici nu cred că o voi face vreodată.
cu drag, potecuță! sărbători cu lumină!
ori este o parabolă a vieții Celui care s-a jertfit pe Sine? poate fi și așa, dana?
sărbători cu magie, em!
Nespusă rămînă povestea, atunci şi alinată fie-ţi durerea şi tristeţea. Să-ţi fie bine!
nu este, acum nu este nici tristețe și nici durere, doar acceptare. mulțumesc mult, dragoș!
Am vizionat acest filmulet în urma cu doi sau trei ani si am ramas impresionat de iubirea absoluta neconditionata dintre tata si fiu, mama si fiica, acest liant atotputernic, atemporal, “pod” ce salveaza alte vieti;ignorante, inconstiente si indiferente la “tragedia veacurilor”care putea avea loc daca acest “pod” al iubirii, mai tare decât moartea si Locuinta mortilor nu s-ar fi realizat între cer si pamânt de catre Fiul omului, Hristos prin iubirea Tatalui si Creatorului Sau …
Sa aveti parte de pace si iubire autentica, eterna, “pod” atemporal al fericirii si împlinirii absolute…
Poate fi şi aşa. Nu privisem din unghiul acesta. Sărbători binecuvântate!
eu îmi iau răgaz, iosif, în fiecare an să revăd acest film, să stau pe gânduri, să găsesc și regăsesc semnificațiile lui pentru mine! Hristos a Înviat!
cred că au fost, dana, chiar cred asta.
Mulțumesc.
E-adevarat si cert, ca a înviat,
Îi simt prezenta-n fiecare zi.
De moartea Lui sunt vinovat,
De-aceea pentru El, etern eu voi trai…
Fii binecuvântata, draga psi !
mulțumesc mult, iosif.