poezia mea este o respirație,
o stare de cerc,
un zâmbet prelung,
poezia mea este-un cânt de amurg
o aliterație.
poezia mea este o palmă deschisă
lumină curgând,
tăcere ningând,
poezia mea este un salt în adânc
ori o șoaptă metisă.
poezia mea este cântec și strigăt
rană ce curge,
lacrimă plânge,
poezia mea e o poartă ce strânge
inima-n geamăt.
poezia mea este culoare
aripă veche.
cântec pereche,
poezia mea este-n inima mea
o întrebare.
poezia mi-e daltă și scut uneori,
dar cel mai des dezvelire
în rotundul de spaimă,
în miros de-ntrebări,
e-o rămânere în nemurire.
poezia mi-e urlet, pas în abis,
mersul pe ape
gheața din noapte,
e o stare de-a fi, un toiag sau o cruce,
suflet proscris.
poezia mea e un cerc peste cer,
ziua de ieri desenată în mâine,
o bucată de nor, o ruină de pâine,
când stelele pier…
poezia mea s-a născut din durere, din rătăcire și de multe ori din negare. poezia mea e un semn de iubire față de poezia acestei lumi și un semn de recunoaștere față de geniul acelora care au făcut poeziei catedrale, atunci când cârja inimii nu le va fi fost de-ajuns. și nu știu dacă ei, poeziei, i-ar fi trebuit o zi, când ea este o stare de a fi, o durere învelită în metafore și, de prea multe ori, neiubire și urlet. dar pentru că nichita s-a născut în luna ei… la distanță de zece, să-i zicem ziua poeziei astăzi.
Poezia ta este tot ceea ce zici și încă multe altele. Sunt sigură că, de-ar fi să căutăm puțin, s-ar mai găsi multe cuvinte frumoase și stări care să-ți descrie pozia.
…
mersul pe ape,
gheaţa pe pleoape…
Poezia nu naşte din prea-bine, n-are sălaş în îndestulare – fie ea materială ori spirituală – ci tocmai în durerea neajunsului. Aşa… suflet-carte, din care zboară păsări-gînduri şi fluturi-speranţe.
Ce vremuri scorţoase trăim, lipsite (aproape) complet de poezie, visare şi speranţă…
Poezia mea e când n-o caut la fi-ul rătăcitor,
Nici la mai-ca.
Poezia mea e numai din…
sfântul duh!
carne, sânge… cam astea-s dana.
eu o să cred cu încăpățânare, dragoș, că poezia poate veni și din bucurie, iubire. doar să învățăm a ne ubi pe noi, așa cum suntem. ceea ce e greu.
eu cred că nimeni nu o caută la a fi, alma. de-aceea vine.
și nu la toți.
Poezia ta e sevă pentru suflet de cititor.
Eu cred c-am ştiut cât de mult o voi iubi. Şi de aia am apărut de ziua ei.
Frumos elogiu adus poeziei !
Sa fii în pace cu tine,
sa ne scrii gânduri si versuri,
în metafore sublime,
cu profunde întelesuri !
Fii binecuvântata, draga psi !
mulțumesc, iosif. chiar sunt în pace cu mine, ceea ce îți doresc și ție. un sfârșit de săptămână liniștit să ai.