givenchy. l’interdit

vestea că hubert de givenchy a trecut de ieri printre stele, reîntâlnindu-și acolo muza și prietena pentru care a creat, printre altele, celebra rochie neagră, etalon de eleganță și rafinament, mi-a amintit faptul că, mai puțin știut, unul dintre parfumurile casei givenchy și-a primit numele tot de la aceeași actriță cu ochi de căprioară, audrey hepburn.  de altfel casa givenchy a început să producă și parfumuri, la scurtă vreme după lansarea în modă, astfel încât, beneficiind întrucâtva de colaborarea cu miss hepburn, parfumul i-a fost prezentat actriței americane înainte de lansare, iar reacția ei: ”mais, c’est interdit!” a fost cea care a dat numele unui parfum astăzi aflat în osmoteca de la versailles (relansat și reformulat însă în două rânduri, în 2002 și 2007). inițial, hubert de givenchy a dorit să numească acest parfum după muza lui, audrey, el fiind fabricat până în anii 90 ai secolului trecut.

se spune că în anul 1957, la scurtă vreme după debutul colaborării dintre hubert de givenchy și audrey hepburn, marele creator de modă a dorit să creeze pentru ea un parfum, apelând în acest scop la francois fabron, cunoscut pentru l’air du temps -nina ricci și baghari – robert piguet. (pentru cei care au deschis flacoanele mai târziu, reamintim că l’air du temps este și astăzi printre cele mai apreciate parfumuri din lume -și iată că descopăr cu stupoare că povestea lui a rămas amânată de prea multă vreme) iar momentul apariției primului parfum givenchy este acela al floralelor și cu predilecție al floralelor aldehidice, buchete somptuoase și incredibil orchestrate, o categorie deschisă cu mai bine de trei decenii în urmă de chanel no.5. un gen de parfumuri care, ca s-o zicem de-a dreptul, sunt atemporale și niciodată ieșite din modă, sinonime cu sufletul plin de romantism și candoare al femeii.  un pocal din lemn de santal învăluie o amețitoare beție de căpșuni și piersici, de ylang-ylang, iris, tămâie, piper, boabe de tonca, lăcrămioare, vetiver și patchouli. mosc, galbanum, benzoin, olibanum și chihlimbar însoțesc această simfonie colorată, plină de eleganță, de stil și jovialitate. un interzis aidoma celei care și-a dăruit chipul de căprioară și catifea acestui parfum născut ca un omagiu adus prieteniei, prețuirii și până la urmă iubirii sincere și profunde dintre doi oameni, ca o completare de dincolo de perfecțiunea veșmintelor create pentru ea de același magician numit simplu, hubert de givenchy.

istoria flacoanelor givenchy include astăzi peste două sute de parfumuri. amarige, organza, ysatis, ange ou demon, seriile mystiques, masculinul insense ori colecția pi sunt doar câteva nume. multe dintre parfumurile clasice, astăzi aflate în osmotecă, au fost reorchestrate și relansate și, așa cum vă spuneam, chiar și l’interdit a avut parte de două relansări: cea din 2002 sub bagheta lui jean guichard și olivier guillotin, considerată de mulți sub nivelul parfumului original (este mai fructat și se situează în zona olfactivă a parfumurilor estee lauder), un parfum destinat mai degrabă unei tinere fete și care nu s-a bucurat de prea mare succes și cea din 2007, sărbătorind 50 de ani de la apariția parfumului original, dar și cele opt decenii de viață ale maestrului givenchy, o reorchestrare semnată de bernard arnault în seria les mystiques (serie care reintroduce givenchy 3, amarige, organza indecense) și care este un floral picant, pufos, o reinterpretare a trandafirului bulgăresc amintind atât de mult de … audrey.

”ale lui sunt singurele haine în care sunt eu însămi. este mai mult decât un couturier, este un creator de personalitate” – spunea audrey hepburn despre prietenul său, hubert de givenchy, cel care i-a desenat eleganța, i-a completat frumusețea mai bine de patru decenii. o prietenie născută într-o zi oarecare din anul 1953, atunci când o fetiță cu ochi migdalați a bătut la ușa maestrului care aștepta o miss hepburn, e adevărat, dar pe katherine.

retras la manoir de jonchet, hubert de givenchy a rămas până ieri unul dintre ultimii supraviețuitori ai epocii de aur haute couture, coleg de generație cu christian dior și pierre balmain. ochelarii săi ascundeau nu o cochetărie, cât vederea pierdută datorită unei nereușite operații, iar bastonul elegant (nu de mareșal și nici de marchiz cum a fost tatăl său) era un sprijin real pentru trupul atins de senectute. de ieri, maestrul care a îmbrăcat-o pe jackie kennedy cu acea celebră rochie roșie este printre stele, printre prieteni. au revoir maestro. et merci beaucoup.