ninge cu iluzii albe peste mine,
ninge cu tristețe, peste iarna scrum
și cobor ca lacrimi, visele- ruine
când colindătorii se topesc în fum.
cerne în tăcere, ninge iar în mine,
sacul de făină alb- melancolie,
și sub coji fragile mirosind a bine
iarna se închide ca o cochilie
ninge cu răscruce rece, ca un câine
vătuindu-și calea, os de promoroacă
iarna asta-mi pare că din noi mai vine
cu alai de lacrimi reci, de gheață.
ninge peste iarnă, ninge peste gură,
peste ochii tandri ce-au uitat lumina,
bate în fereastră, negru ca o mură
zvon de alb în iarnă azi și totdeauna.
ninge dimineața pe andrele albe,
reci, se țese firul zilei aburite
ninge cu iluzii și distonocalme
ninge și mi-s toate vorbele sleite.
în mod normal v-aș adăuga la ninsorile cu care îmi încep dimineața, o colindă. ceva de pe la finlandezi. dar mi-e sufletul ghimpi curbi și mi-s gândurile duse… și am terminat poezia asta doar pentru că am prea multe cioturi peste care am pus uitarea. să fiți bine. ninge cu iluzii. e un cer senin și-albastru de sparge sticla de fapt.
sursa foto: salome
Să fii bine, tu și cei dragi sufletului tău, sub albul zăpezii ce se așterne peste tot și toate! Măcar de ar avea puterea să albescă (curețe) suflete și trupuri, răni și cenușiuri.
Un’ te duci tu, mielule?… Bine, e mai cu porci Crăciunu’… da’ rămâne ideea.
Să aducă ninsoarea asta şi gândurile mele bune. să le ningă la tine-n prag!
Să fii bine!
Poate că ştiu cum e…
Şi doare al naibii.
Iar viaţa nu e dreaptă decît în filme.
Unele.
Nu asiatice însă.
bine? e fix invers de fapt, dana. dar s-o lăsăm așa. e bine. mulțumesc.
pe lumea ailaltă, alma? porc, miel, om… clar sunt întoarsă pe dos azi. scuze.
cum îi spuneam și lui dana, potecuță, e relativ departe acel bine, dar mulțumesc.
și-n filme mai are abateri de la dreapta aia, dragoș. uneori și-n filme.
Iluzii în alb-negru sau color,
indiferent de oameni sau decor…