te mai aștept, ca și cum ai veni
să ne cunoaștem în sfârșit,
să ne împrietenim
ori să fim dușmanii de cruce
ai aceluiași cuvânt.
te mai aștept, ca și cum am putea
dintr-o lume în cealaltă să trecem,
să ne rămânem
te mai aștept.
zăpada se așterne ca o uitare
și peste golul rece din inimă
viscolește.
în amintirile mele e frig…
e tare frig,
ca la marginea pământului.
… copilu’ nost.
În lipsă de cuvinte (au rămas în gât sub formă de nod) pot pupa mâţu?
poți, poți. ce umbre oloage printre cuvinte-am rămas…