per fumio

serge lutens

sursa foto: perfume shrine (da, unul dintre blogurile de parfum pe care le citesc, aparţinând elenei vosnaki, cunoscătorii ştiu unde o mai găsesc)

omul priveşte cu atenţie prin obiectiv înspre chipul ce pare desenat din lumini şi umbre de marmură în vreme ce mâna aşteaptă răbdătoare. alb şi negru, întuneric şi lumină adunate în aceeaşi secundă de linişte pe care simpla apăsare a unui buton o tulbură.

click. amintiri. amintiri care nu se mai spun acum, despre pruncul prea devreme separat de mama sa ori despre balansul acela continuu, căutare a sinelui între două familii cărora nu le va aparţine niciodată pe deplin, un suflet mult prea fragil pentru acest război peste care el va pune, reacţie de apărare, ca un paravan japonez, micul său vis de imagini şi umbre.

amintiri despre tânărul ucenic din salonul din lille în care doamnele oraşului îşi lasă podoabele capilare în voia mâinilor pricepute. are doar 14 ani, dar el ştie deja că locul său nu este aici, printre bigudiuri şi bucle, împins împotriva voinţei sale de alţii pe un drum care nu-i aparţine. experimentează şi aşteaptă. este o lecţie pe care a învăţat-o deja, o va mai folosi, atras de magia imaginilor pe care ochiul său de artist, aşa crede acum, le va recompune în peliculă de film.

visează la cetatea pariziană care îl va primi într-o zi însă nu ca pe un viitor cineast, nu aceasta îi este calea, iar marele său talent încă doarme, chiar dacă, ajuns la paris, va realiza în miezul anilor 70, două filme de scurt metraj, “les stars” şi “suaire” înlocuind apoi camera de filmat cu o alta, cea care îi permite să redea mult mai bine ceea ce vede. are doar 20 de ani şi este fotograf pentru vogue, iar peste puţin timp, la solicitarea expresă a casei dior va crea pentru ei o linie de machiaj. o nouă cale pentru tânărul care a inventat întunericul coborând pe pleoape.

amintiri. amintiri ce vorbesc despre artistul ce descoperă marocul şi japonia, locuri care îl vor influenţa mai târziu, la vremea când va începe să recompună imaginile în olfactiv alegând să trăiască în marrakech cel puţin opt luni pe an. deocamdată însă doar nombre noir cu florile sale de osmanthus, un parfum floral lemnos fructat pentru casa a cărei imagine internaţională o va construi cu migală, japonezii de la shisheido pentru care concepe machiaje şi chiar campanii publicitare şi care îi vor da carte blanche pentru a ridica din aceleaşi  lumini şi umbre, sub paravanele de tul negru ale împăraţilor, parfumul ca o imagine.

les salons du palais royal se deschide la paris în anul în care se dezvăluie lumii marea sa creaţie, feminite du bois, prima dintre poveştile sale marocane, toate scrise sub un cod de miresme, de arome aşezate tainic, ca în vremurile de odinioară ale miticei parfumerii arabe, amalgamuri de răşini şi mirodenii care evocă lumi astăzi închise în pagini de carte. unele chiar uitate. din grădina sa, departe de tumultul lumii, se nasc ambre sultan, arabie, tubereuse criminelle, la myrrhe, fleur d’oranger, rahat loukoum, cuir mauresque, chergui sau parfumuri unicat, la preţuri ameţitoare ca însăşi esenţele care le compun.

în spatele ecranului invizibil, un om, o viaţă. parfumier de nişă pentru care ideea se naşte din ceea ce citeşte, ce simte şi vede, trăind adesea izolat în mulţimea care îl înconjoară, scotocind tarabele din souq în căutarea unei bucăţi de lemn sau de chihlimbar, serge lutens s-a desprins de shisheido la început de mileniu scriindu-şi povestea mai departe în felul său, departe de clasicul parfumier înconjurat de retorte, eprubete şi formule complicate. parfums-beaute serge lutens a dăruit lumii reorchestrări ale primelor sale creaţii, aşezate în flacoane simple, transparente, de o simplitate adesea uimitoare, mici capcane dreptunghiulare sau în formă de clopot, în spatele cărora, odată deschis, parfumul te învăluie, te inundă. sa majeste la rose, borneo 1834, boxeuses, cedre, chypre rouge, clair de musc, de profundis, douce amere, la fille de la berlin, nuit de celofan, rousse, santal majuscule, sarrasins, une voix noire, serge noire, el attarine  sunt doar câteva dintre creaţiile apărute sub propriul nume şi la care a colaborat, aşa cum face de foarte mulţi ani, cu christopher sheldrake.

şi dacă la apariţia celebrului deja feminite du bois, în anul 1992creaţia sa a spart toate tiparele parfumeriei minimaliste ale vremii, acum, o dată cu apariţia l’eau şi l’eau froide, serge lutens păşeşte mai departe pe drumul său, către ceea ce se numeşte ideea de antiparfum, un concept al purităţii, al curăţeniei ca lux, precedat deja de nuit de celofan şi ceea ce s-ar numi propriul său testament olfactiv, clair de musc, celebrul mosc transparent, cristalin, ca o a doua piele ce trăieşte şi respiră deodată cu tine, în antiteză cu moscurile vechii parfumerii, mordante şi animalice, acelea pe care el însuşi le-a exploatat în arhitecturalul musk koublai khan.

m-am gândit mult pe care dintre parfumurile amintite mai sus aş putea să-l conturez la finalul acestei poveşti. favoritul meu parfumul de noapte şi de amintiri (varianta originală nu cea redesenată) pe care l-am căutat îndelung, a fost scris deja pe acest blog ori în locul unde scriam parfumurile cândva, iar despre negrul de blues am scris undeva prin februarie. aş putea să vă dăruiesc esenţele ultimului său parfum, la fille de la berlin, cel de-al trei-lea parfum trandafir al maestrului, apărut în acest an şi despre care se spune că ar fi putut deveni cu uşurinţă un omagiu adus nemţoaicei cu care are în comun casa dior, marlene dietrich, fapt neconfirmat de maestru, dar nici infirmat.

în spatele paravanului negru, culoare de care serge lutens nu s-a despărţit niciodată, povestea merge mai departe.

un vis… imaginea din olfactiv.

o cale… grădinile şi pieţele arabiei şi ale marocului

un om… poate cel mai mare parfumier de nişă al vremurilor noastre: serge lutens.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

13 thoughts on “serge lutens

  1. cred ca ideea de anitparfum, de curatenie ca lux si a moscului transparent este cea care mi e cea mai draga. cate lucruri interesante am aflat …. un om cu o cale superb desenata.

  2. Ce placere sa citesc despre Lutens, o personalitate cum numai in Franta se putea naste!
    Omul care a parasit scoala la 14 ani si care cauta sintaxa exacta in extetica in general si in senzatiile olfactive in special!
    Este exemplul perfect al talentului autodidact! Stie de toate, poate face orice! Este un bibliofil cunoscut si un baudelairean recunoscut…
    Intr-un interviu spunea ca parfumul lui este “o poveste careia el ii pune doar titlul!” continutul ei il scrie cel pe care mirosul il loveste precum arma unui criminal!… pe veci!
    Cum nu stie cine ii e tatal… isi recunoaste latura feminina, cautarea vesnica a femeii care nu i-a fost alaturi, mama, care l-a dat in adoptie…”Tu mi-ai dat noroi iar eu l-am prefacut in aur”
    Minunat!
    Intre ultimele creatii, L’Eau o gasesc perfecta! E parfumul curateniei desavarsite! Trecerea lui dincolo de negrul atat de pregnant in tot ce face!
    merci, psi, pentru articol!
    Desi sunt decisa sa fac o pauza de blogging… nu am rezistat!
    O imbratisare e la mine!

  3. Nu-mi place poza. Gestul mâinii îi ascunde fața și-n plus are conotații ciudate; ok-ul este întâlnit uneori la mari politicieni. Vreau să văd ochii celui cu care vorbesc, ei îmi pot spune dacă e sincer sau nu… happy

  4. vavaly, e relativ superbul acesta. relativ. nu este uşor să rescrii drumul pe care eşti. una dintre marile lui dureri a fost faptul că, la doar numai câteva săptămâni de la naştere a fost dat de mama lui… ceea ce nu este uşor nici de înţeles şi nici de trăit.

  5. cita, recunosc că te aşteptam cumva. de fapt mă şi gândisem la tine zilele acestea. „parfumul este un acord al sinelui cu dezacordul, o întoarcere la magia pură“ (serge lutens) nu ştiu l’eau decât din recenzii, nu l-am văzut în magazinele noastre şi ştiu de ce, dar cunosc declaraţiile maestrului legate de acest nou drum deschis. cumva eşti mai norocoasă decât mine: les salons… este în oraşul tău. mie mi-a luat trei ani de zile ca să ajung la femnite du bois şi altfel decât din cuvânt. este parfumul meu… catedrală. blushing

  6. Parfumul nu-l cunosc, dar omul mi se pare fascinant. E cumva un fel de versiune masculină a altei franțuzoaice celebre, fără carte și ea, dar cu geniu în ale modei: Coco Chanel.

  7. nu-mi amintesc, slvc, dacă purtam feminite du bois când ne-am văzut. probbil că nu. celelalte… nu prea sunt pe la noi, cum am şi spus. nişa rămâne nişă. sunt ceva diferenţe între el şi coco, da, da…

  8. recunosc: vinovată sunt de admiraţie pentru acest om, carmen. şi mai recunosc şi că am muncit mult acest articol ce va face cândva parte dintr-un ciclu numit de şapte ori câte şapte… miresme. 49 de scrieri cu şi despre pasiunea mea.

  9. unele dintre parfumurile serge lutens se găsesc doar în seria “exclusif” şi se găsesc doar în salons du palais royal. personal eu nu am văzut parfumurile sale de serie în românia. dar abia aştept să îmi spui ce ai încercat şi care este părerea ta, roxana. happy

Comments are closed.