la mine vinerea e grea
o-alungă vorbe goale, triste,
în curbe roz, de acadea.
cad patru zile albe, plânse
se scurg tăcut în palma mea,
zilele trec și mi-s pierdute.
aleargă oamenii de zor,
și parcă plouă, parcă-i nea,
mă plâng minutele în cor,
și timpul fuge-n calea mea,
biet pescăruș rătăcitor:
la mine vinerea e grea.
de parcă totul pe pământ,
încape-n goană de batiste
o fluturare și-un cuvânt
născut în umbre de jiriște
e vineri astăzi: fumegând
o-alungă vorbe goale, triste.
te strigă oamenii zoriți,
și-n graba și în foamea mea,
te vineri-vină, zăpăciți
curg fulgi rotunzi ca de cafea,
și pe sub norii adormiți
în curbe roz, de acadea
ce mai respiri, ce mai aduni?
un rest de timp cu gene stinse,
ca o scânteie sub tăciuni,
mi-e săptămâna: zile smulse
din calendarul altei luni
cad patru zile albe, plânse.
s-a stins o săptămână iar,
goană de iască, albăstrea
coboară vineri peste zar
și-n oboseli de catifea
otrăvuri albe din pahar
se scurg tăcut în palma mea.
ademenind și amăgind
secunde reci, mirări trecute,
mă trece vinerea, venind
cu chipurile-i oarbe, slute,
și peste doruri arcuind
zilele trec și mi-s pierdute.
zilele trec și mi-s pierdute,
se scurg tăcut. în palma mea,
cad patru zile albe, plânse,
în curbe roz, de acadea
o-alungă vorbe goale, triste:
la mine vinerea e grea.
provocarea la glossă a pornit de la o glossă mai veche. tușă ai legătura. 
e cu dansatoare provocarea asta.
Îmi cam face cu ochiul joaca asta a voastră printre glosse. Dacă nu aș fi așa de fără chef… Dar va veni el odată. Frumos v-au ieșit și ție și Almei, în stilurile voastre inconfundabile. Știu că nu-ți plac laudele, dar e doar o constatare.
okok,
constatare să fie, dănuța!
da, îmi plac unele (doar unele) conexiuni din glossă. aș mai fi șlefuit, poate, dar guralivă alma… pooți? poți de ea?
Frumos, frumos.
Preiau legătura săptămâna viitoare – tre’ să-mi găsesc timp de “glosăit” pe îndelete, ca să mă pot ridica măcar o înălţime apropiată de ale voastre.
știu că odată stârnită imaginația, scrii repede, vero. dar prioritare sunt treducerile.
Da, e musai să le dau prioritate.
Vero, pune mâna și scrie acu! Zgândări lumea și după aia te ascunzi?
Pisică, gura mea? Cine-a provocat-o?! Ia vezi!
Păi, n-a călcat perdelele mele nimeni și nici geamurile nu mi le-a șters altcineva!
uluitoare poezie!
De sine stătătoare.
Bună-bună!
În metrul clasic. Și fermecător.
pfuii, renată! o să mi se suie la cap!
Mi-ar place într-o zi de vineri,
oricât de grea,
să-ți fierb o ceașcă de cafea
și ochii-ți tineri
să-mi râdă dincolo de ea,
iar într-o joi,
să-ți pun sub pernă bilețele
cu dorul meu nebun în ele
și amândoi
să căutăm minuni în stele.
…
mi-ar plăcea o cafea, chiar și în altă zi decât vineri, recunosc, wwfirst!
cu minuni în stele sau în ceașcă, pe-un pervaz de fereastră…