poezii

glosă (iarna)

… sau o datorie mai veche pentru prietenul ratatouille care se întreba mai demult cum ar fi o glosă scrisă de mâţul pervazier. iat-o deci şobolănime. nu ştiu dacă este pe stilul meu, dar mi-am zis să nu mă apuce anul celălalt cu promisiunea neonorată. laughing

o linişte de gheaţă se arcuieşte-n palme
când iarna asta nouă coboară pe pământ,
o noapte, parcă albă, lipsită de cuvânt,
prin care treci agale, cu semnul vechii toamne,
când sufletul e-o casă de doruri fumegând
şi-o linişte tresare în alb tivit cu foame.

pe mâna stângă plânge un cântec despre iarnă
şi nodurile vremii ascunse-n pled de doamne,
se mai desfac ca bruma ascunsă între poame,
când totul e tăcere şi vântul le răstoarnă,
când dorul se închide în lacrimi de icoană,
o linişte de gheaţă se arcuieşte-n palme.

te pierzi în vorbe multe şi-n gesturi ce arzând
a patimilor cale, te-ar duce mai aproape
de sinele pierdut, de inima ce-n tine bate,
ţi-e sufletul o rugă şi-o lacrimă curgând
la ceasul când se-ngână trecuta zi cu noapte,
când iarna asta nouă coboară pe pământ.

şi-n jurul tău doar resturi de vreme prăfuite,
şi-n ochii arşi de foamea aceea fremătând,
a răstignire-ţi este biet trupul tău, pământ,
cu braţele-ţi întinse şi parcă ţintuite
şi chemi încă o dată, cu vorbe mistuite
o noapte, parcă albă, lipsită de cuvânt.

ce-i viaţa asta dacă nu este căutare?
te mai întrebi o dată cu ochii la icoane
ce plâng adânc în tine, de noapte şi de foame
şi întrebarea asta deşi nu-i nouă doare,
căci calea ţi-e risipă şi-n inimă-o mirare
prin care treci agale, cu semnul vechii toamne.

purtând pe umeri trista, cernita haină-a vieţii,
porneşti din nou pe cale, din suflet şi din gând
din nerostirea-ţi toată, din vorbele în vânt
să cauţi apa vie, care ridică morţii,
şi poate piatra albă, mărgăritarul sorţii,
când sufletul e-o casă de doruri fumegând.

şi-apoi, când înţelesul ţi se adună-n palme
şi te ridici în iarnă ca strigătul în vânt,
tu om de foc, de aer, de apă şi pământ,
ce regăsind iubirea, pluteşti pe ape calme,
în ea te du pe tine, o flacără arzând
şi-o linişte tresare în alb tivit cu foame.

şi-o linişte tresare în alb tivit cu foame
când sufletul e-o casă de doruri fumegând,
prin care treci agale, cu semnul vechii toamne,
o noapte, parcă albă, lipsită de cuvânt.
când iarna asta nouă coboară pe pământ,
o linişte de gheaţă se arcuieşte-n palme.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

9 thoughts on “glosă (iarna)

  1. Răspund aici la ce scriai pe blogul meu. Am plecat din Cheia. Nu mai am wireless, deci nu mai pot răspunde comentariilor de pe blogul meu, de aceea îți răspund aici.
    Pentru mine, distracție mai mare decât o baie de poezie NU PREA există. Carnaval de simțuri împreunate cu rațiunea. Și dacă cei din jur nu înțeleg, inițial, ”dubla mea cetățenie”, se vor obișnui până la urmă cu evadările mele din Real.
    Judecând după glosa ta fremătătoare (și nu numai), cred că și tu ai bânturi similare…

  2. bântuiri induse, cc! impun zâmbetului meu deseori stări de răsucire, ca un fel de căderi voite în hades, din care mă ridic ţinând strâns cuvintele în braţe, fără să mă uit înapoi. recunosc, vinovată! de toate juliturile… laughing

  3. mai degrabă îmi smulgeam gândurile, hapi! scrierea unei glose nu este uşoară, cel puţin pentru mine nu a fost. şi încă mai cred că e nevoie de nişte ajustări pe ici, pe colo…

  4. sinceră să fiu, sunt ceva ani de când mă tentase ratatouille cu o glosă. a ieşit… pentru că a ieşit, nu pentur că mi-aş fi propus să o scriu, cel puţin nu după prima strofă. poate o s-o mai şlefuiesc eu pe la colţuri cândva.

  5. un exerciţiu dificil, rata, dar o promisiune împlinită! happy şi nu promit că voi mai scrie glosă vreodată, deşi mi-a plăcut experimentul.

  6. cu distracţia mai uşurel, cc! deocamdată odihna este baza la mine, că dau în verde – vânăt de oboseală ca la fiecare sfârşit de an. la mulţi ani, să ne regăsim cu bine şi cu multe duzini de cuvinte…

  7. aaaaaa, m-am prins până la urmăhappy. Căutam versurile la începutul strofelor și nu ma final. La cât sunt de obosită, nu-mi dădeam seama care sunt…
    Am avut și eu un gând…dar partea filosofică dădea rateuri și inspirația mă lăsase baltă…
    Ți-a ieșit fantastic! Big like!

Comments are closed.