poveşti de adormit pisica

ești încă acolo

îți scriam mai demult că mi-e de-ajuns să știu cine ești, biete gânduri prin ploaie pe care astăzi le citesc cu mirare. eu le-am scris? eu ți le-am scris? mai degrabă inima. pentru că ea te recunoștea la capătul fiecărei bătăi, la capătul fiecărei sistole. apoi, nu știu cum, ne-am depărtat în miros de mere verzi,… Read More ești încă acolo

poveşti de adormit pisica

alegria

uneori orele trec atât de repede, ca anii, ca viețile, ca uitările. știi? ca o căprioară speriată inima te recunoaște. râde. doar eu o aud cum lovește pereții de sticlă și de coaste, încetișor, ca un pescăruș captiv, predat unei clipe de demult pe care o uitaserăm amândoi. o aud și tac, legându-mi taina aceasta… Read More alegria

poveşti de adormit pisica

duminicile…

zilele trec peste inima mea cu fragilitatea lor albă, ca de hârtie pe care scrisul nu mai încape şi pe care semnele noastre de rămânere şi-au încetat dansul rotitor. nopţile mă gonesc din ele, de parcă lumina pe care o port ascunsă, între coaste, le-ar murdări înţelesul. eu aştept întoarcerea ochilor tăi calzi fără să… Read More duminicile…

poveşti de adormit pisica

pe strada ta

de fiecare dată când strada ne prinde împreună, în conturul clipei, mă uimeşte privirea ta limpede şi iscoditoare, aceeaşi ca în anii de demult şi aproape uitaţi, când păream şi eu, dar şi tu, două păsări incomplete. de fiecare dată ne zâmbim discret şi ne îmbrăţişăm corect, potrivit momentului şi luminii, ca doi vechi camarazi… Read More pe strada ta

poveşti de adormit pisica

pe genunchi

sursa foto: depositphotos. ţin pe genunchi o foaie albă pe care încă nu am scris nimic şi între noi două liniştea curge ca o complicitate puţin absurdă şi oarecum falsă. plouă din nou şi mă strâng în mine însămi, nu pentru că mi-e dor de soare, ci pur şi smplu pentru că am senzaţia că… Read More pe genunchi

poveşti de adormit pisica

disputa

cerul se aprinse în ochii ei, altfel limpezi și plini de lumină și mâinile îi tremurau nervos. el văzu toate acestea pe sub gene dar tăcu cu încăpățânare. scânteile ultimelor cuvinte i-o arătau străină și departe, așa cum nu o știuse vreodată, iar dorința ei de eliberare îi suna în urechi ca un clopot stins… Read More disputa

poveşti de adormit pisica

dincolo de pleoape

între tine şi mine doar pleoapele mele albăstrui de nesomn, de nelinişte, singurul pretext în spatele căruia mă mai ascund uneori, însă nu ca să mă feresc, cum s-ar crede ci ca să mă apropii, căci nu mă mai tem de multă vreme. by

poveşti de adormit pisica

pretext…

te aştept uneori la capătul nopţii în îmbrăţişarea dureroasă a lui nu ştiu cine eşti chiar dacă gândul tău mă sărută pe tâmple şi chiar dacă simt câteodată cum mă aduni într-un dor ce nu poate fi stăvilit. by

poveşti de adormit pisica

a rostogolire

este inima nopţii şi ochii mei aprinşi o veghează ca pe un copil bolnav de febră ori de teamă de întuneric, privindu-i tăcut fiecare bătaie care cade lent, în acord cu ceasul ce nu face nicio diferenţă între noapte şi zi, între ieri şi mâine, cu ticăitul lui placid. peste ochii deschişi, neatinşi de aripa… Read More a rostogolire

advertorial, poveşti de adormit pisica

skiathos

acest articol este un advertorial, semn de mulţumire pentru organizatorii vacanţei mele turceşti de luna trecută. mă încearcă adesea o mirare ştiindu-te departe, aşa cum numai tu îmi poţi fi, cu capul prins în norii unor gânduri pe care nu ţi le ştiu, dar le pot ghici de calde după zâmbetul tău sau absenţa lui,… Read More skiathos

poveşti de adormit pisica

prima ninsoare

îmi amintesc acum, de parcă ar fi fost ieri, prima noastră ninsoare, primul nostru alb miraculos, trăit în acel imperfect împreună al nostru, singurul posibil. de fiecare dată când ninge îmi revine în suflet acea zăpadă ce ne găsise pe amândoi încătușați în aceeași uimire, în aceeași așteptare, de parcă ar fi fost întâia iarnă… Read More prima ninsoare

poveşti de adormit pisica

nuieluşa de argint

povestea nu este nouă… a mai apărut pe blogul meu, tot într-un alt ajun de ajun de sân nicoară, doar că atunci pe nu inventasem încă ciclul poveştilor de adormit pisica. început de decembrie. prima zăpadă serioasă, coborâtă ca o pulbere de vanilie îngheţată, anosmică şi rece. este seara de ajun, când toate ghetuţele strălucesc… Read More nuieluşa de argint

poveşti de adormit pisica

oceanul gândurilor

cuvintele tale îmi colorau ochii cu scânteie nouă, aşa cum se întâmplă atunci când bucurii mărunte se aprind dincolo de acea involuntară aşteptare a lor, deşi eu îmi promisesem mai demult că nu, nu am să aştept nimic dinspre tine, aşezată în colţul lumii mele într-un soi de legănare subtilă, abia percepută, ezitare ce semăna… Read More oceanul gândurilor