există un scriitor. stă pe marginea marginii lumii și veghează ca poveștile să nu se piardă, duce pe spatele ușor aplecat toate cărțile pe care le-a citit vreodată și pe care, în nopțile cu lună plină, le rescrie, le îmbracă în forme și sensuri noi despre care nu știe, dar este treaba lui să le găsească, una îndeajuns exersată încât să ajungă, ca pe-un fir al lui fibonacci, la un alt rezultat. de aur vor striga criticii mai târziu. sau nu.
există un exercițiu, oricare exercițiu dorești, dar să luăm de pildă adunarea lui unu cu unu, baza socotelilor pe care le facem o viață întreagă, uneori ignorând cu bună știință gestul banal, de demult, al copilului care, cu degetele pătate de cerneală, socotește: un deget și cu altul, ridicate la mâna care ține locul oricărei unelte, este adevărul, aliatul de nădejde și de neînlocuit. îndeajuns repetat, gestul devine axiomă, adevăr de care nu ne mai îndoim vreodată pentru că îl vedem, palimpsest pe care se repetă același cuvânt ca și cum s-ar naște din hârtie și nimic nu îl poate șterge definitiv, totul este numai o iluzie care are darul de a ne opri, pauză de respirație, acel pas necesar și răgaz.
există un caligraf în istambul, unul dintre puținii care mai cunosc vechea scriere diwani. stă pe asfaltul din fața micului magazin și pictează cu un instrument special pe farfurii și căni, pe țesături pe care le vinde pentru câteva lire, comerț cu un alfabet care nu încape în lumea noastră de turiști curioși, grăbiți dar atrași de dantela și curbele acelei scrieri care se rotesc și dansează. răbdarea cu care se cufundă în scris este mai bătrână decât ochii lui zâmbitori cu care adună mulțimea. câți clienți? niciodată destul dacă ne uităm la hainele lui simple, ceea ce ar fi o greșeală, știu. în realitate, aș vrea să pot sta ca și el, pe-un trotuar la răspântii, cu un caiet în brațe, ca o casă de oaspeți cu o mie de uși, toate din litere.
și un update: iată cuvintele pentru 25 februarie (dacă vreți să le punem pentru o săptămână și nu două, ziceți):
supus, alabastru, narcotic, poartă, drumeag, incertitudine, buiandrug, zălud, închistare, atins, noapte, rămânere.
Superb, ca de obicei! Îţi iese mereu de minune!
Aştept următoarea ta carte.
este, de fapt, mult exercițiu, vero, cam atât.
cartea… vedem, deocamdată nu mă grăbesc nicidecum, dar scriu.
Ai legat foarte fain cuvintele între ele și ți-a ieșit o țesătură de poveste.
mulțumesc, dana.