oamenii au un fel de a iubi
înainte și înapoi, ca un elastic,
se-aude noaptea cum tremură
între mirare și vis,
între bătăile inimii.
oamenii au un fel de a iubi
concav, maiestuos,
niciodată elongat,
între mirare și vis,
între bătăile inimii,
ca un elicopter răsturnat
ce bate zadarnic praful,
crestătură în liniștea clipei,
eviscerare.
oamenii au un fel de a iubi
cu clopote și ciripit de păsări
în goana unui miriapod,
sub falduri de mantou descheiat
între mirare și vis
între bătăile inimii.
oamenii au un fel de a iubi
ca o meteahnă.
update, 27 februarie: tema pentru luni, 4 martie este legată, cum altfel, de feminitate. din nou vă propun să alegem fiecare titlul și să scriem despre feminitate, un personaj care să includă toate atributele feminității pe care le apreciem fiecare, le avem sau ni le dorim, într-o situație la limită, ceva de viață și de moarte.
pentru cine dorește să includă și cuvintele noastre obligatorii acestea sunt: născare, nimb, noroi, baltă, banchiză, borcan, mizantrop, mântuire, melc, clișeic, catapeteasmă, creangă.
spor!
Versurile şi metaforele tale se contopesc, ca întotdeauna, într-o vrajă lină a cuvintelor.
mulțumesc, vero. am și o proză dar nu e destul de șlefuită. și cred că mi-a fost dor de poezie.
te îmbrățișez și te port în gând.
Foarte fain ți-a ieșit, cuvintele s-au potrivit de minune, iar ritmul e atât de melodic!
poezie fără muzicalitate, dana, e versificație și-atât.
Da, știu, iar unora chiar nu le iese de fiecare dată.
atunci, dana, fie mai au de învățat, fie nu iau scrisul în serios, fie nu le pasă.
așa cred, dar nu e treaba mea.