jurnal de război (26)

cât umblăm pe pământ, în vremelnicia gândului nostru se înalță și liniște, și iubire și zâmbet. să pui în raniță gândul bun și zâmbetul. cu lumina ne-om ocupa noi, fiecare, să ne-o punem strajă la răspântii a rămânere și a bună găsire.

când știu că ți-e bine, mi-e bine și mi se mai domolește freamătul. când știu că ți-e bine, parcă și florile o iau razna și luminează câmpurile, drumurile, ferestrele, viețile.

am primit ieri bujori albi cu miez sângeriu. atât de albi ca batistele bolnave ale damei cu camelii. ori, poate că albul mi s-a părut mai intens acum, amintindu-mi de o altă floare. nufărul familiei. happy

nu și-am mai scris de multă vreme dar asta nu înseamnădecât că gândurile ți-au ajus altfel, în felul acela tăcut și tainic al nostru.

și astăzi aștept o carte cu tine. e magică. o carte de purtat în ranița sufletului meu.

din lumina mea, pentru a ta o îmbrățișare. să ne ajungă până când vom fi toți trei.

4 thoughts on “jurnal de război (26)”

  1. În trei viata e desavârsita, fascinanta, ideala,
    caci trei sunt tainele ascunse în Duh Sfânt
    O funie împletita-n trei, magnifica, atemporala,
    o scara infinita ce leaga cerul vesnic de pamânt.

    “Funia împletita în trei nu se rupe usor.”

    Un weekend frumos si luminos, draga Psi !

  2. O vara, o toamna, o iarna, cu parfum proaspat împrimavarat, în Pasi cadentati de cazarma, sa-ti fie drumul frumos, parfumat, decorat… happy

Comments are closed.

error: Content is protected !!