nu am tăcut. niciunul dintre noi de fapt. și toți, împreună, în miezul de liniște, ne-am desenat unul, celuilalt, cuvinte flori și cuvinte gânduri. drumuri s-au lungit înaintea noastră, s-au topit și s-au redesenat.
trăim într-o lume în care nimic din ce-a fost nu se mai recunoaște în oglinda de astăzi. și chiar și aceasta contează atât de puțin. 
florile se nasc oricum, oamenii vin și pleacă oricum, fragilitatea roz a primăverii este numai un pretext.
între noi se scriu cărți, se așteaptă cuvinte, se scriu alte nume în aceleași decoruri, se schimbă personaje și contexte. ca în viață.
între noi este viață și așa va rămâne. legăturile noastre au gustul unui anotimp sudat, legături de sânge și de cuvinte, de ani. ne-au fost dați ani frumoși, dacă privim în urmă. și ne va fi dat să ne mai împletim lumina.
să rămâi în viață, să fii sănătos, să te poarte pașii acasă de oriunde ai fi. să te însoțească toată lumina din noi.
Frumos jurnal !
“La început era Cuvântul…”
El va fi pâna la sfârsit în noi.
Daca va disparea pamântul,
Viata se conjuga doar în doi.
O prima vara sublima, învesmântata în Lumina Divina, draga Psi !
cuvântul va rămâne… cu siguranță că da.
o primăvară cu bine să avem, iosif! și mulțumesc!