tot căutând lumina dintre noi, pășim cu picioarele goale prin întuneric. și astăzi, ca de câteva zile încoace, tremurul glasului meu se împletește cu tăcerea surorii tale. sora ta care astăzi e pe marginea lumii. și parcă abia ieri am fost eu acolo legând și dezlegând firul invizibil și ancestral al femeilor care au fost, al femeilor care suntem.
e o primăvară amânată în noi și în absența, încă, a mugurilor pe ram, am senzația că pășim undeva în afara lumii. că nu ne cuprinde și nu ne (mai încape) lumea și rostul și că, în toate schimbările care clocotesc în jur, încă nu știm ce este real și ce va deveni.
astăzi… astăzi am simțit, vorbind cu tine, așa o nevoie să te țin în brațe.
îți port inima cu mine. mereu va fi așa. ca și lumina care vine, între noi trei, mereu de la tine.
Dincolo de nuantele exprimate în cuvinte se contureaza un tablou genial, nascut din perceptii, sentimente si experiente traite, care devin realitate obiectiva, atunci când sunt împartasite. Felicitari sincere !
O primavara sublima, învesmântata în bucurii, pace si Lumina, draga Psi !
o primăvară în Lumină să ne fie, iosif, tuturor.