zilele curg. ca streșinile când se lasă primăvara pe genunchii reci ai iernii, ca un copil cu picioare firave.
nu știu când au trecut anii noștri, nu îmi amintesc când ai spus prima oară de galben. eram copiii altei primăveri, nu-i așa? tu galben, eu verde, ea margarete.
zilele trecute am plantat maci. galbeni. poate că vor înflori cândva. și îmi amintesc cum spuneai deunăzi să prețuim fiecare clipă.
mă cutremură gândul că, într-o altă zi, liniștea de aici și de acum se va face țăndări. să ai grijă de tine în drumul tău. să fii bine.
soră-ta scrie magic, ți-am zis asta? după ultimele pagini citite mă uitam la ușă așteptând așa cum face maya uneori, când simte că e vremea să vină acasă șeful.
pe-aici copacii încă nu au frunze. oare mai vine primăvara și pentru noi?
aprilie ne-a căzut în cap de câteva zile. atât de repede!
Aparent, toate lucrurile trec, însa aceasta este doar o perceptie iluzorie, ireala, falsa, dincolo de care totul este magnific, luminos, stralucitor, într-o perpetua evolutie de miscare si transformare a Luminii Divine Creatoare.
“Toate lucrurile sunt într-o necurmata framântare, asa cum nu se poate spune, ochiul nu se mai satura privind si urechea nu oboseste auzind. ce a fost va mai fi si ce s-a facut se va mai face; nu este nimic nou sub soare;”
O primavara luminoasa si afara si în casa, draga Psi !
o primăvară în Lumină, iosif!