ți-aș scrie mai mult dar vezi, tu, viața asta mă grăbește uneori pe drumuri despre care nici nu am știut că există. la capătul lor o pungă de cartofi, o pâine, o cutie de ibuprofen și chipul tot mai palid al tatei. știu, nu e drept să amintesc acum, când moartea se plimbă goală prin lume, căutându-și atât de la vedere oamenii de luat, dar pe chipul tatei se văd umbrele ei… azi parcă mai adânc.
mama? mama se plimbă în alte lumi, poate în copilăria în care bunica o punea să aibă grijă de sora ei. nu știu decât că nu este, dispare zi de zi mai mult.
de la tine vin semne tot mai frumoase: un răsărit galben și ireal, fix culoarea aceea, zâmbetul micuței mele flori bella, care se pregătește să înflorească acum, deși ea e floare de toamnă. de la tine vine un miros de ceai turnat molcom, vine liniștea adâncă și toate cuvintele pe care ni le-am spus demult și mi le reamintesc.
sora ta cea luminoasă e bine. sau așa zice. sora cea visătoare scrie pe coji de nucă, pe frunze și păduri. și veghează.
întind mâini către cerul ascuns de nori de zăpadă și tac. și veghez. pentru noi, pentru tine.
Dacă as putea șterge umbrele, toate umbrele din lume, toate temerile, aș face-o fără să stau pe gânduri. Dar îți trimit un gând încărcat cu lumină și un zâmbet spre floarea ta ce stă să se deschidă. Să fii bine, Pisic, tu și toți ai tăi! ❤
Încep să cred că cel mai sigur refugiu e acolo, în acele “alte lumi”. Asta de acum poate să se ducă. Şi o va face. E timpul.
Înca nu-i chiar asa rau. Ieri, la noi, a plouat cu noroi, iar masinile toate parca au trecut prin razboi, însa cu toate acestea, avem încrederea deplina ca Dumnezeu este cu noi !
O seara relaxanta, o primavara binecuvântata, draga Psi !
dana, ai mei nu vor mai fi bine. niciodată. e inutil și fals să cred inversul.
mulțumesc, iosif. la noi este încă zăpadă.
și puțin (mai mult) frig.
dar e bine și așa.
Las şi eu gând bun şi îţi doresc putere multă!
mulțumesc, potecuță.