când primăvara mi se-așează la răscrucea gândului ca un copil bosumflat. când stă așa, cu genunchii mici și încă moi aproape de gură, ca și cum ar mușca. din seva lor sau din gândul meu? e un anotimp fragil și atât de tenace, așa cum sunt toți copiii. toți. mai puțin tu.
când primăvara mi se strecoară pe sub coaste. mai întâi desferecând epiderma, mai apoi amăgind carnea. până la os. alb și săpat de timp. ca un fluier prin care vântul, dacă ar vrea, s-ar juca a muzică. oare cum ar suna cântecul primăverii din oase? oare ce gust are primăvara așa, adăpostită în mine? uneori, când închid ochii, mi se pare că are gustul tău. din lapte.
când primăvara mi se coboară pe pleoape. mai cu seamă în zilele de marți, spre amiază, atunci când asfaltul pare că se întinde leneș sub mângâierile soarelui, ca un animal de casă gri și rotund. ca un covor.
când primăvara… tu. eu. și un zvon de muscari. zâmbești, iar eu îți spun șoptit:
– nu credeam să înflorească…
și citesc în ochii tăi toate florile pe care le-am sădit de-a lungul anilor noștri și tu mă priveai amuzat și curios, mai cu seamă curios, căci pasiunea aceasta ascunsă în ghivece îți este încă străină. multă vreme și mie mi-a fost. mă temeam că nu am ”mână bună” la flori. ce glumă! 
când primăvara mi se așează pe gură ca un zâmbet mare și nou. undeva în adânc, abia pitit în ochii mei, viscolește. te iubesc dintre tije de muscari. și tu…
Tare mă bucur că-i Primăvară… sfioasă, înmugurită, verde, surâzând printre cuvinte.
Să-ți fie veselă, înmiresmată, aducătoare de clipe dragi sufletului, bucurii, Pisic!
Magnifique !
Imi place enorm acest anotimp al nebuniei iubirilor precoce, în care pamântul abia dezghetat, luminat si încalzit de razele generoase ale Soarelui, îsi schimba aspectul gri, într-o explozie de culori de curcubeu vii, care îndeamna la joaca sufletele inocente de copii, iar adolescentii îndragostiti, întârzie sub clar de Luna în serile târzii, soptindu-si cântece de dor si poezii. 
O primavara sublima, plina de culori vii, iubire si Lumina, draga psi !
Îmbobocesc cuvintele astea, rodesc în zâmbet!
Fie primăvară în jurul tău! Caldă, cu flori multe şi cu bucurie!
Dacă as putea, as pune în primăvara ta toate florile care deja îmi împodobesc gradina acum la mijloc de martie: brândușe, tamaioare, bănuți, chiar și câte o zambila pe ici pe colo. Doar muscarii încă stau ascunși printre săgețile incredibil de verzi ale frunzelor, aruncând priviri furise spre cer, așteptând momentul în care pot sa împrumute ceva din culoarea lui.
până la primăvară, dana, mai este încă. pe munți este zăpadă și asta se traduce prin căciulă, mănuși, ghetuțe…
mulțumesc, așa să ne fie tuturor.
măi, iosif, acuma că spui, pe mine primăvara m-ar lăsa indiferentă, dar îmi plac florile de muscari care mi-au apărut pe pervaz.
îmi place grădina mea secretă și coloritul ei când se trezește la viață.
să mai avem răbdare, zic, potecuță. să avem răbdare să se dezbrace munții. bucurie și flori să fie și la voi!
probabil, gânduri, că locuiești mai la sud de munți și mai aproape de primăvară de ai atâtea vrăji înflorite prin grădină. îți mulțumesc pentru ele și zic doar că pe pervazul meu, muscari cresc încetuț, cu curaj, cu grație, sfidând recele de-afară.
Psi, de la geamul meu ii dau în fiecare dimineață binețe Coziei, dar florile din gradina mea sunt ciudate și înfloresc când vor ele
ooo! pe la cozia am trecut de atâtea ori!!! am multe amintiri de acolo, frumoase!
Ma bucur! Chiar e o zona frumoasa
da, este!
ce-s acele… “muscari” ?!…
zambile muguraș, iosif.