ea trecuse dincolo. în oceanul de fluturi care o înconjurau, în milioanele de nuanțe care mai vii, care mai profunde, chipul ei împrumuta pe rând culorile emoțiilor pe care le vedea izvorând din suflet.
ea trecuse dincolo. sufletul ei albastru zâmbea. albastru? da, cea mai rară culoare de pe pământ, acum știa aceasta, în fond și cerul, și apa, erau numai reflexii ale luminii, părelnice și amețitoare ca și fluturii aceștia pe care, deși îi vedea, nu-i putea atinge.
ea trecuse dincolo. zeci de frunze verzi îi luceau înaintea ochilor și-n dansul de rouă care se ridica, totul era un joc de liniște aproape nepământeană. sufletul ei verde zâmbea ancorându-se cu toată puterea în pământul viitoarelor primăveri.
ea trecuse dincolo. cu seva, cu apa, cu firea ei netemătoare și nouă, ca o haină redescoperită și sub moliciunea căreia se simțea dintr-o dată întreagă. sufletul ei alb zâmbea aidoma zăpezilor pe care pașii le așterneau pe dinainte. alb ca frigul.
ea trecuse dincolo. pe sub pleoapele grele de atâta frumusețe ea privea către albastru, către verde, către alb și către ea însăși. un trandafir născut din emoție. o inimă. și roșu. ea trecuse în roșu, pulsând.
E dureroasa trecerea “dincolo”, dar sublima, când stii cu siguranta, ca acolo vei fi vesnic în lumina, iar fluturii si gâzele ce zboara prin gradina, produc în suflet pace, fericire, liniste si inima de bucurie vesnica, deplina. Cel mai sublim si minunat traseu al vietii, spre noi dimensiuni ale perceptiilor frumusetii, este pe înaltimile potecilor de dor viu colorate, însorite, zburdând cu zâmbetele inocentei infantile, fericite, înlantuiti de dragostea adevarata, sfânta, precum o sora cu-al sau frate, ce împreuna imnuri de iubire cânta…
Sa fii etern binecuvântata, cu liniste si pace sfânta, draga psi !
mna, iosif, acuma depinde ce înțelegi/ înțelegem prin dincolo.
S-a regăsit dincolo. Şi s-a reîntregit.
Asa este, totul tine de capacitatea si nivelul perceptiei individuale.
Esti de o psi(h)analiza selectiva fascinanta ! Mi-esti simpatica, chiar draga !
și așa, potecuță, sau așa.
iosif, mă recunosc vinovată de faptul că am fost mereu atrasă de psihologie, psihanaliză și comportamente. căutând să mă aflu pe mine am ajuns să înțeleg acceptarea, diferențele și empatia. și da, mi se schimbă și scrisul pe acest drum, știu.
“Dincolo”, adică imaginaţie.
Sau “dincolo”, adică visare cu ochii deschişi, reverie. N-or fi ele totuna…?
Interpretări în cheie personală, desigur. Fiecare suflet are propriile porţi către… altceva, atunci cînd realitatea nu-i mai corespunde.
Iar culorile sufletului sînt şi ele, pe rînd, oglinda unei stări de moment. Albastru… verde… alb… roşu… şi tot ce mai poate apărea de la o clipă la alta, printre fluturi…
sau dincolo… în iubire, dragoș ori dincolo în speranță/visare, în schimbare, în evadare/rămânere, în înălțare/cădere… da, sunt multe variante, cam cât fluturii.
Da, ce ti-e si cu fenomenul asta de atractia paradoxala, irezistibila, imprevizibila a iubirii, spre nuante efemere, aparente iluzorii de lumini si umbre, din care imaginatia bogata creaza culori si apecte dorite de suflet în functie de stareile de (a)gregare …
Și mie-mi place mai mult ideea: dincolo de imaginație. Cred că toti o facem de multe ori în viața…
eu cred că mai totdeauna o facem, hapi. mai greu să recunoaștem asta.
sau nu să recunoaștem cât să conștientizăm.