fierbinte ca o pâine din grâul cel nou, august îmi năvălise în casă într-o dimineață oarecare. era luni? era sâmbătă? cine să mai știe?! îmi amintesc numai chipul lui umed și plin de praf, ca un pui de câine al nimănui, jumătate curios, jumătate temător. astăzi cred că a învins totuși curiozitatea, dar atunci…
o vreme ne-am privit curioși, în tăcere. eu mă întrebam ce-o să aducă ghemul acesta de zile, el- probabil- se întreba cine sunt eu în calea lui.
ne-am împrietenit, eu și cu august, până la urmă. acum îmi toarce leneș povești din vacanțele copilăriei mele, ca și cum le-aș fi uitat. eu mă prefac mirată și-i veghez somnul.
de sus, dintre norii ca niște scame, păpușarul râde pe sub vânt. știe deja că nu-l vede nimeni și că, oricum, hohotele lui nu le putem auzi.
august, august…
nimic nou despre mine. am vrut doar să vă salut. curând o trecem pe sturmkaiserin la taste… 
e timpul să își termine povestea.
ps. printre altele, sunt adânc cufundată în trilogiile lui robin hobb la sugestia tușei vero căreia îi mulțumesc.
Cald salutul tău, mai ales că vine cu veste bună! Mulţumim!
Să-ţi fie august darnic şi-n continuare!
deocamdată, potecuță, este darnic. sturmkaiserin mă trage de mânecă cu orice ocazie, iar eu o ascult cuminte. așa cum ascult și zvonurile de mare și de vacanță, astăzi parcă mai aproape. un pic mai aproape.
alteori rămân așa, pe gânduri, recunoscătoare.
știi, uneori mă mir și eu de cum se lasă scrisă povestea asta, cum mă ademenește și mă vrăjește!
Au…gust de toamna articolele tale !
Sa ai spor si satisfactii în toate activitatile si pe toate planurile, draga psi.
mulțumesc, la fel și ție, iosif.
n-aș zice că e chiar un articol, mai degrabă- părerea mea- o scuză a absenței. pentru că este (și va mai fi) absență câtă vreme scrisul curge acum în alt loc. și cititul.