pe ochii tăi dansează,
goală,
o lacrimă.
ea vorbeşte lumii despre mine,
atunci când nopţile te dor,
ea vorbeşte despre tine,
atunci când eu te caut în mine.
pe ochii tăi dansează
plină
inima mea.
ea spune lumii poveşti despre noi,
poveşti nemaiauzite şi totuşi banale,
despre o mână întinsă
despre un zâmbet,
atunci când îmi prinzi şoldurile
cu tâmplele tale.
pe ochii tăi sunt eu.
şi-mi port în braţe
ca pe un prunc
dorul de tine
O superba exprimare a fiintei rational-sentimentale completa, numita Om !
Zile senine, draga psi !
Prin ochii mei tăcuți dansează
Lumini şi umbre noi, citind
Ce versul tău descătuşează
Prin vii cuvinte şi rămân zâmbind…
Să nu râzi de versurile mele… inedite. Seară frumoasă, pisic!
părerea mea, iosif, vizavi de poezie, este că e mai degrabă instinctivă decât rațională, de fapt n-are a face absolut deloc cu rațiunea (și conștientul). să ai o zi plină de lumină îți doresc.
nu râd, dana, că nu am de ce.
mea culpa !
deloc! fiecare cu perspectiva lui, eu așa cred.
eu dintr-a celui care scrie (am spus mereu că scrisul este un soi de transă la mine), tu dintr-a celui care a citit-o.