eu vin (desene cu chip de lună)

eu vin către tine cu semnul legării pe chip, promisiune de pasăre uitată în iarna gândurilor care se înfășoară, uneori înalt, peste copaci.

eu vin cu tăcerile mele toate, prinse buchet, ca un semn că iluzia poate să nască punți peste munții care par altfel de netrecut.

eu vin cu răgazul de un zâmbet atins de două doruri aparent asemenea și totuși opuse, pe care nu le poate stinge nici lacrima și nici teama, încrustare în cuvânt ca un miez de adevăr închis în lemnul sâmburelui.

eu vin cu toate cuvintele mele, cele care mă adună și mă risipesc și sunt înaintea mea asemeni ruinelor nopții, soartă înscrisă pe treapta cea mai de jos a urcării, pe treapta cea mai de sus a coborârii în infernul rai de care am să te dezleg.

eu vin la adăpostul nopții numai pentru că ziua mă alungă și mă doare, ca un vis bolnav de certitudinea clipei ce în ziuă devine de nestins, de neoprit, de neînțeles.

eu vin cu rotiri de alb pe glezna mușcată de îndoială, drum la capătul ființei într-un amurg ce tresare ca apele lacului în atingerea de o clipă a mâinii străine și reci, suflet căutător de lumină, deși nu-i aparține.

eu vin. chiar de n-am să ajung niciodată pe deplin. așa mi-aș chema noaptea, iarna, albul… ca pe mine.

desene cu chip de lună.

sursa foto: salome