sânziene: noaptea când se deschid cerurile și totul se schimbă.
dintre toate lucrurile de care îmi este dor, chiar şi atunci când se întâmplă, se petrec aievea, păstrez în sertarul celor nerostite pe unul singur, deşi îmi doresc adesea să îl ghiceşti, să nu fie nevoie să îndepărtez vălul acela de pudoare ori delicateţe cu care mă ascund ca să nu vezi că încă îmi mai ard obrajii ca la tinerele surprinse cu flori de sânziene sub pernă.
pentru toate celelalte există mastercard am inventat un fel de cod secret din atingeri, frânturi de clipe în care trupurile noastre îşi vorbesc ca unul, întregul, cu lentoarea şi plinătatea pe care ţi-o dă numai recunoaşterea, secunda aceea de sublim şi de taină în care ştii că celălalt îţi este armură şi scut, miez şi coajă, sâmbure şi promisiune de fruct.
pentru toate celelalte care ne unesc şi ne adapă, ne încap şi ne cuprind, au fost de-ajuns privirile şi zâmbetul, necuvintele cu care ne spunem de fapt totul, încă de la început, ca şi cum ne-am privi în oglinda sinelui, animal care, în culorile aduse de lumină, se divide, se desface din îmbrăţişare, două păpuşi cu un singur suflet spre care tânjesc.
atingere? sărut? mângâiere? lacrimă? zâmbet? suspin? dor?
dintre toate lucrurile de care mi-e dor, chiar şi atunci când se întâmplă, cel mai tare şi cel mai intens îmi este dor de răsuflarea ta.
coborându-mi pe spate.
sânziene: flori galbene, mici, sălbăticie pe fugă. și o lună mare, coaptă. promisiuni.
”Dintre toate lucrurile de care îmi este dor..”. Vreau sau nu să accept dar, cu trecerea timpului se adună tot mai multe. Faci ce faci, psi și deschizi uși de mult închise. Sau așa cred.
Mi-au tăiat răsuflarea dorurile astea…!
Cu ia pe mine, îl pup pe mâţ! Cu drag, din fir negru cu alb, aşa… ca pe Sibiu!
roxana, eu dacă apuc să închid o ușă, n-o mai deschid veci, oricât m-ar costa asta. știu, e o încăpățânare, poate chiar o greșeală, dar așa mă apăr eu.
ioooi, ai ie sibiană potecuță? ce fain! anul acesta a fost prea cald pentru ia mea cu romburi, de fapt a fost o zi tare grea ea cu totul.
ti pup! muah!
Comments are closed, comments are closed, comments are closed! Halal gazdă! Vin și eu prin blogosferă din joi în paști și găsesc articole încuiate în spatele ferestrelor! Slavă domnului, încă transparente, ca să mai vedem și noi ce scrii, din când în când!
… deci, dor de răsuflarea pisicii, coborând pe spate, zici … aștept Halloween-ul, să zici vreo poveste despre mâțe ce-și trec gheruțilii prin carnea ta nocturnă…
… ce, n-am interpretat bine? păi pisica aia din poză, care abia așteaptă să se ghemuiască printrele firele Lunii ?… îi simt rânjetul sălbatic, abia reținut printre mustăți…
ai interpretat perfect, miai! mai puțin partea cu absența mea pervazieră: scriu în continuare, postez mai puțin. și am fo’ plecată teleleu după chetre, de-aceea răspund abia acum.