ziua în care am renunțat să te mai privesc,
marginea ceștii goale de cafea,
liniștea năprasnică, coborând în oase,
aproape de plâns,
mai aproape de țipăt.
ziua în care am renunțat să te mai ghicesc,
oglinda cu degetele ei ciunte și oarbe,
strângând amintirile reci,
mai aproape de urlet,
și-atât de aproape de gând.
ziua în care m-ai mințit prima oară,
țipătul păsării ucise,
zborul atât de curând
atât de aproape frânt
astăzi stau cu genunchii la gură
râzând?
ziua în care ne-am despărțit
ca apele cândva aproape în noapte,
ca ziua curgând,
atât de departe de ieri,
mai aproape de ieri,
tremurând.
pe pleoapele cerului stau azi
colorând
fulgere vechi,
aproape tăcând.
10 thoughts on “frânturile zilei (aproape)”
Comments are closed.
Dacă aş citi în fiecare zi frânturi din astea, aş spune că mi-s zilele aproape complete.
Pup pe mâţ!
mi se pare cel mai ușor de scris așa, potecuță.
Curge. Mai trist azi. Sau așa se aude la geamul meu?
la mine e senin, sava!
culoarea fulgerului ea ia insasi putere, cel ce le coloreaza invincibil, aproape zeu… trece prin orice furtuna.
frumos ai zis-o.
“linistea ce coboara in oase” si “stau cu genunghii la gura”… pentru mine nu sunt doar metafore marca psi ci efectiv cuvinte ce-mi intra in mine!
O seara buna ! poate era mai buna cu un meci castigat dar nici nul.ul nu a fost rau!
tu, cita, care mă știi de mulți ani, cred că cunoști prea bine cât este metaforă și cât trece dincolo din ceea ce scriu. cât este din mine și cât este vânt și imaginație.
despre meci vorbim mâine, eu cu germanii țin. din păcate ai noștri sunt prea micuți, slăbuți fie și pentru o cât de mică speranță. să mai crească puțin, zic.
Asteptam si ziua in care v-ati impacat, chiar daca nu unul cu altul, macar cu distanta dintre voi. Nestiind daca astea-s amintiri din trecut, din viitor sau pura fantezie, imi rezerv dreptul de-a nu face vreun comentariu asupra subiectului
Totusi, as zice ca poezia e scrisa in nota-ti obisnuita, cu inflexiuni dramatice pe un fond de tristete si mai apoi de contemplare. Cu toate astea, n-am depistat acel sentiment depresant de deznadejde ci doar unul nostalgic. Nostalgia iubirilor trecute?
mai degrabă un soi de asumare, papi, o asumare a risipei. știusem de la bun început (este vorba de o …prietenie) că este o alăturare inutilă. colorăm fulgere.